Dacă tu sau copilul tău ai sau are tulburări de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD) nu lua în seamă vorbele celor care pur și simplu nu înțeleg starea și impactul acestora asupra vieții de zi cu zi.
Din păcate există multe concepții greșite despre ADHD, iar aceste neînțelegeri pot fi foarte dăunătoare pentru persoanele care trăiesc cu ele. Unele persoane cred că ADHD este o tulburare „inventată” care este supra-diagnosticată și supra-medicată. Alții percep ADHD ca pe o afecțiune benignă, fără consecințe, care este ușor de gestionat cu o bună creștere și dispare pe măsură ce copilul se maturizează.
Indiferent dacă ești părinte de copil cu ADHD, soțul tău are ADHD, sau suferi chiar tu de ADHD, probabil că ai auzit unele dintre următoarele afirmații defecte și provocatoare despre afecțiune. Știi ce să nu spui, astfel încât să poți fi cât se poate de solidară față de cei care au ADHD sau pentru persoana iubită care suferă de ADHD.
Nu nega această tulburare
Este important să eviți minimizare sau chiar respingerea directă a ADHD. Evita să spui lucruri precum „ADHD nu este real” sau „De ce nu lăsăm copii să fie copii?”.
Astfel de afirmații neagă validitatea ADHD ca o condiție reală. Prietenii pot pretinde inocent că au avut un „moment ADD” sau că au „un pic de ADHD”. S-ar putea să auziți oameni plângându-se că „nu mai lăsam copii să fie copii”.
În schimb, realizează că ADHD este o afecțiune reală, cu simptome recunoscute, care afectează capacitatea unei persoane de a funcționa în diferite „setări”. De asemenea, afectează mulți copii și adulți.
Potrivit CDC, aproximativ 6.1 milioane de copii din SUA sunt diagnosticați cu ADHD la un moment dat înainte de a împlini 18 ani.
Evită minimalizarea simptomelor ADHD
Așa cum nu ar trebui să refuzi că are ADHD, nici nu trebuie să încerci să minimalizezi simptomele. Evita să spui lucruri precum „Toată lumea are puțin ADHD” sau „Nu este mare lucru”.
Cu siguranță, toată lumea experimentează momente de neatenție. Și ce părinte nu a experimentat comortamentele copilului său scăpând de sub control? Acestea sunt întâmplări normale. Cu toate acestea, pentru copii și adulții cu ADHD, acestea sunt mai mult decât o problemă ocazională.
Copii cu ADHD:
- au probleme în organizare a sarcinilor;
- nu acordă atenție atunci când alții le vorbesc;
- nu respectă instrucțiunile;
- de multe ori pierd lucruri și sunt ușor distrași;
- se luptă să stea și să rămână liniștiți;
- vorbesc excesiv.
Astfel de simptome pot crea perturbări la școală și acasă.
Nu spune că ADHD este supradiagnostic
Evită să critici diagnosticul unui copil. Evita să faci afirmații precum că „ADHD este diagnosticat prea ușor și frecvent”.
S-ar putea să auzi oameni spunând că „ne cam grăbim să diagnosticăm un copil care este pur și simplu activ și energic”. Părinții celor peste 6 milioane de copii care au fost diagnosticați cu ADHD probabil nu ar fi de acord; simtomele copiilor lor sunt reale.
Un diagnostic adecvat al ADHD poate fi cheia pentru a obține ajutor pentru tine sau persoana iubită. Dacă nu ești diagnosticată, ADHD poate duce la probleme comportamentale, emoționale, sociale și vocaționale mai târziu în viață.
Nu critica simptomele ADHD
Uneori oamenii fac presupunerea inexactă că, dacă un copil sau adult care are ADHD ar „încerca mai mult”, ar putea avea mai mult succes. Acest lucru poate determina persoana cu ADHD să fie etichetată în mod negativ.
Evita să faci comentarii precum „folosești ADHD ca scuză pentru comportamentul tău urât” sau „ești leneș și trebuie să încerci mai mult”.
Este normal ca cineva cu ADHD să prezinte fluctuații inconsecvențe destul de dramatice în performanța lor. Poate fi nedumeritor pentru ceilalți când cineva este capabil să îndeplinească sarcinile rapid și corect uneori, în timp ce alteori le îndeplinesc destul de aiurea.
Acest model inegal de productivitate și precizie este comun celor cu ADHD și poate fi destul de frustrant pentru persoanele care nu înțeleg pe deplin deficiențele asociate cu tulburarea. Adevărul este că persoanele cu ADHD exercită o cantiate extraordinară de energie și efort doar încercând să se organizeze, să se concentreze și să se mențină pe calea corectă.
Nu da vina pe parenting sau disciplină
Din păcate, mulți părinți cu copii cu ADHD trebuie să confrunte judecați cu privire la capacitatea lor de părinți. Pur și simplu nu este adevărat că părinții slabi sau lipsa disciplinei în casă duc la ADHD. Nu spune niciodată „ADHD-ul este din vina lipsei disciplinei și nivelului de pregătire scăzut al părinților”. Nu luăm în calcul varianta care presupune incapacitatea părinților de a efectua și acceptă că fiul său fiica are ADHD.
Este adevărat, copii cu ADHD pot fi mai provocatori pentru părinți. Este ușor să te frustrezi și să te îndoiești de propriile abilitați de parenting atunci când ai un copil cu ADHD, mai ales atunci când există acest percepții greșite despre cauzele ADHD.
ADHD este o afecțiune neurobiologică ce este cauzată în primul rând de genetică. Cu siguranță, mediul unei persoane poate avea influența asupra dezvoltării ADHD. Atât copii cât și adulții cu ADHD beneficiază de structură, rutina și intervenții comportamentale.
Nu discrimina ADHD
Să nu faci niciodată comentarii care să sugereze că persoanele cu ADHD obțin beneficii sau avantaje pe care alții nu le primesc. Evita să faci declarații precum „studenții care suferă de ADHD primesc acomodări speciale, avantaje nedrepte”.
Dacă ADHD afectează învățatul și performanța academică, un student poate primi spijin și acomodare. Scopul unor astfel de intervenții este de a asigura că nevoia de educație a elevului cu ADHD este satisfăcută.
Evităsă faci comparații
Nu sugera niciodată că „ADHD la fete este mai puțin sever decât ADHD la băieți”. Este o concepție greșită obișnuită că femeile cu ADHD sunt mai puțin afectate de simptomele lor decât bărbații cu ADHD.
Femeile cu ADHD se confruntă cu lupte semnificative care sunt adesea trecute cu vederea. Femeile cu ADHD sunt adesea diagnosticate greșit ca având depresie, anxietate sau tulburare bipolară.
Nedescoperirea și netratarea la timp, la fete, tinde să agraveze problemele. Cercetările au arătat, de asemenea, ca unele femei cu ADHD au un risc crescut de a avea anumite probleme în comparație cu omologii masculini:
- fumatul;
- scăderea stimei de sine;
- comportamente auto-vătămătoare.
La fel, atât băieții cât și fetele nediagnosticate sunt, de asemenea, expuși riscului ca ADHD să devină cronic.
