Şi de ce aceasta este cea mai bună rezoluţie pentru anul nou, pe care o poţi alege pentru tine şi familia ta- şi cum o poţi duce la capăt.
Vina este un subiect important pentru mame. După cum am avut eu ocazia să văd în meseria mea, ele se simt vinovate că nu petrec destul timp cu copiii lor, că muncesc prea mult, că se implică în prea multe proiecte, sau că au prea mulţi copii şi nu petrec destul timp cu fiecare în parte.
Multe de asemenea se simt vinovate pentru că nu sunt nişte mame suficient de bune: că sunt prea stricte, sau nu destul de stricte, că îşi lasă copiii să se culce târziu, sau că ţipă prea mult. Se simt vinovate că nu se ocupă destul cu arta plastică şi pentru că nu fac un pachet destul de bun pentru şcoală, ori pentru că nu verifică temele aşa cum ar trebui. Lista poate continua la nesfârşit.
Şi taţii se pot simţi vinovaţi, însă nu într-o măsură la fel de mare ca mamele. Este o povară pe care o cară pe cont propriu. Şi este extenuant. Poate cauza depresie, supărare şi anxietate. Este o emoţie foarte distructivă. Şi cel mai rău, nu schimbă nimic absolut. În schimb te imobilizează, ceea ce te împiedică să schimbi vreunul din lucrurile pentru care te simţi vinovată. Dacă ai de gând să stabileşti ceva pentru anul nou, sper că va fi aceasta: Uită de vină! Iată recomandările mele pentru a te ajuta să faci asta.
Separă vina de celelalte sentimente
Niciodată nu este un sentiment bun, în special dacă este legat de împrejurări care nu ţin de tine. Dacă te vei simţi vinovată, cu siguranţă nu vei schimba nimic şi nici nu îţi va fi de nici un ajutor.
Fii îngăduitoare cu tine
Foarte des aud mame care se compară cu alte femei care de asemenea sunt mame. Trebuie cu toţii să fim mai puţin autocritici. Nu se poate ca viaţa unei mame să semene cu viaţa altei mame. Acceptă că faci tot ceea ce îţi stă în puteri în acest moment şi nu te mai învinovăţi că nu eşti perfectă.
Identifică ceea ce poţi schimba şi ce nu
Poate că te simţi vinovată că nu ai ajuns acasă până la ora 6 seara. Dar dacă până la ora 6 a fost nevoie de tine la birou, chiar nu aveai cum să ajungi la ora 6 acasă. Aşa că nu este ceva ce poţi schimba şi ca atare nu ai motive să te simţi vinovată pentru asta. Pe de altă parte, poate că petreci mai puţin timp cu copiii decât ţi-ar plăcea. În loc să te simţi vinovată pentru asta, întreabă-te ”ce pot să fac eu pentru ca timpul petrecut cu ei să fie cât mai plăcut”. Lasă telefonul jos şi concentrează-te cu adevărat asupra copiilor, sau stabiliţi nişte obiceiuri săptămânale pe care copiii de abia le vor aştepta. Sau poate că te simţi vinovată că ţipi prea mult. Asta este altceva ce poţi schimba. În continuare spun că nu ar trebui să te simţi vinovată, pentru că nu rezolvi nimic. Dar cu siguranţă poţi începe să lucrezi la probleme. Trebuie să uiţi de vină şi să te concentrezi pe acceptare şi schimbările care chiar pot avea loc.
Stabileşte-ţi un scop
Să zicem că vrei să ţipi mai puţin. Întâi ar trebui să observi cât de des ţipi. Poate că o faci de trei ori pe zi. Ţelul tău ar putea fi să ajungi să ţipi doar o dată pe zi şi apoi o dată pe săptămână-încercând să respiri uşor, să părăseşti conflictul atunci când ai nervi, să faci un curs de parenting, sau să găseşti alte mame care să te ajute în îndeplinirea scopului tău.
Fii cinstită
Uneori femeile se autoconving că se simt vinovate, când de fapt nu este aşa. Au doar impresia că ar trebui să se simtă prost că merg la muncă full time, dar de fapt după aceea se simt satisfăcute cu munca pe care o fac şi sunt mândre de salariul care ajută la bunăstarea familiei. Acceptă asta. Este valabil şi pentru mamele casnice care ar putea spune că se simt vinovate că nu aduc bani în casă, când de fapt ele sunt mulţumite cu ce fac şi de rolul pe care îl au în familie. Acceptă şi lucrul asta.
Conştientizează că e în regulă să fii imperfect
Nu există părinte perfect sau persoană perfectă. Nu e nimic în neregulă atunci când ţipi din când în când şi nu trebuie să te simţi vinovată atunci când faci ceva doar pentru tine, care nu este legat de copii. De fapt asta chiar va fi o lecţie pentru cei mici, care le va arăta că nu sunt centrul universului, pentru că în realitate, chiar nu sunt. Aşa că fă ce îţi place, petrece timp cu soţul tău, cu vecinii sau cu prietenii. Şi cel mai important lucru, uită de vină! Un an nou fericit!
Din pacate, este extrem de greu sa joci rolul de mama si cred ca e si mai greu sa gasesti un echilibru sanatos, dar cum ai spus si tu, trebuie incercat.
Multumim pentru mesaj Camelia. Sfatul nostru este sa nu joci rolul de mama ci sa fi cu adevarat mama. Incercam sa venim cu un plus de informatie aici pe verzuliu pentru mamicile la inceput de drum precum si cu un forum unde odata cu aparitia intrebarilor vom oferi raspunsuri venite din partea unor specialisti in domeniu. Este foarte important sa intrebi pentru a nu face greselile ce eu una le-am facut.
Super articolul..big like…si da..ai mare dreptate…nu ar trebui sa mai fim autocritici ci mai ingaduitori cu noi….cum ai spus si tu! Te pup dulce! :*
Nu realizam rol important are mama pentru noi. Consider ca este cea mai grea „meserie” din lume.
Îmi place mult articolul, l-am luat ca un sfat imens pentru viitor! 😀
Sfaturile tale sunt bune. Doar ca e mult de lucru la partea personala. Cand devii mama, de cele mai multe ori nu mai esti femeia dinainte, acum ai o alta postura in familie si cei dragi se bazeaza pe tine mai mult ca inainte. Asa cum ziceam, trebuie sa lucrezi la partea personala, sa nu uiti ca inainte de toate esti femeie si ca ai nevoile tale, ca oricine.
Nu sunt mamă și în prezent nu pot ști tot ce se află în sufletul unei mamei, dar cred că toate sentimentele adunate te fac să fii „mamă”. Vinovăția o întâlnim foarte des în viața noastră, ține mult de cum am fost educați în copilărie și de ce drivere ne-au fost băgăte în cap în acea perioadă.
Poți să fii cea mai bună mamă din lume, dar dacă mama ta ți-a setat că o anumită chestie nu e ok să o faci, pentru că așa era mentalitatea acum 30 de ani, te vei simți vinovată de fiecare dată când o vei face.
Meseria de mama e cea mai grea, si mie mi s-a intamplat sa ma simt vinovata din n motive in relatia cu fiul meu, dar incerc sa trec peste. Un articol foarte util!
Uite ca eu spun DA vonivatiei de mama! 😛 Si o spun pentru ca asta ma mentine pe linia de plutire, ma ambitioneaza sa fiu o mama din ce in ce mai buna si ma ajuta sa nu uit niciodata care sunt lucrurile cu adevarat importante carora trebuie sa le ofer atentia mea. Mi-a placut mult articolul, la cat mai multe asa!
P.S Nu strica niciodata sa fii putin mai aspra cu tine. Pe mine lucrul acesta ma impulsioneaza sa nu ma menajez si sa fac o treaba cat mai buna. Bineinteles ca toate mamicile sunt diferite, eu una doar asa functionez, tragand de mine si incercand sa fiu „cea mai cea”. Si nu pentru altii, ci pentru ingerasul meu mic!
Un articol bun de citit si insusit pentru mame. Bine gandit si scris totul.
Sfaturile pe care le oferi pot fi aplicabile si in relatiile cu alte persoane, nu doar in relatiile cu copilul nostru. Poate ca trebuie putin schimbate sau mai degraba adaptate, dar sunt bune de tinut minte pt momentele cand ne simtim vinovati
Un articol foarte bun! L-am citit atenta si am fost tare suparata cand am vazut ca se termina… Foarte frumos scris
Sunt proaspata mamica si m-am confruntat la inceput cu sentimentul de vina ca am lasat fetita acasa si am simtit nevoia sa ies. Pe urma, mi-am dat un reset si mi-am zis ca tre’sa raman cu creierii intregi ca sa am rabdare cu ea.
Sper sa fiu inteleapta in continuare si sa ma incadrez in sfaturile tale!
Multumesc mult pentru acest articol! Chiar m-a uns la sufletel. Dupa ce am nascut probabil intrasem si eu intr-un fel de depresie post-natala si imi era teama ba sa nu pateasca cel mic ceva, ba ma simteam vinovata din diverse nimicuri care nu tineau de mine. Treptat le-am depasit si am invatat sa ma bucur de fiecare clipa impreuna cu cel mic. Si ai dreptate. Nu exista parinte perfect, la fel cum nu exista nici copil perfect (chiar daca in ochii nostri asa par). Pana la urma suntem unici!
Nu sunt mama si nici n-am de gand sa fiu in viitorul apropiat asa ca nu ma identific aici. Nici maica-mea nu a stat tot timpul cu mine/dupa mine dar vad ca sunt ok. Inainte nu se invinovateau femeile atat de tare si munceau la fel de mult..
Ai punctat foarte bine toate aspectele incat stau si ma gandesc acum cat sunt de vinovata. Recunosc ca tip la copil pentru ca sunt atat de nervoasa pe prostiile pe care le face, ca doar asa ma pot exterioriza. Eu cred ca nu tip de nebuna si pe masura ce ii explic ce e bine si ce nu …. nici copilul nu mai face atat de multe boacane. … Multumec de sfaturi! Poate ca ma vor ajuta sa ma controlez mai mult
Cea mai mare si frumoasa provocare in viața este sa fi mama, abia aștept sa vina aceea perioada .
Desi va mai dura ceva pana sa devin mama, chiar mi-a ramas in minte acest subiect dupa ce l-am vazut dezbatut pe blogul Danei Rogoz. Sunt total de acord cu ce ai scris!
Si eu sunt de acord la partea cu lasarea telefonului deoparte.
Ce frumos ai scris…sa fii mama e cea mai tare meserie!
Astfel de sentimente de vinovatie nu sunt valabile doar mamelor, ci noua tuturor. Poate de multe si noi ne invinovatim ca puteam sa petrecem mai mult timp cu oamenii dragi de langa noi in loc sa fi lucrat peste program sau chiar de acasa. Importanta este atitudinea cu tinem in frau astfel de sentimente.
Super frumos acest articol. Ar trebui sa ajunga la ochii multora.
Un articol frumos si scris din suflet…cel mai frumos lucru e sa fi mama.