Cum să te asiguri că toţi cei din familie se odihnesc aşa cum trebuie.
Dintre toate bătăliile pe care părinţii le au de dus cu copiii lor, aş spune că cea legată de mersul la culcare, este cea mai des întâlnită. Cei mici au nevoie de multe ore de somn şi foarte puţini dintre ei se odihnesc suficient. Şi când nu dorm destul, aproape toate aspectele vieţii sunt afectate, de la bebeluşul care devine total necooperant, la adolescentul care nu se poate concentra la şcoală. Se întâmplă de multe ori ca un copil să dea semne de probleme de sănătate ori emoţionale, când de fapt, de vină este doar un somn insuficient. Şi de obicei, asta are efecte asupra întregii familii. Părinţii ajung să nu mai aibă nici un pic de intimitate, deoarece copiii merg la culcare foarte târziu, ori în alte cazuri, părinţii stau câte două ore până reuşesc să îi convingă pe pitici să meargă la somn.
În cazul în care sunt mai mulţi fraţi şi unul dintre ei nu vrea să doarmă, ceilalţi se vor simţi invidioşi, fiindcă cel în cauză primeşte mai multă atenţie decât ei. Aşa că şi fraţii cuminţi, ar putea să înceapă să se poarte urât, ori să îşi modifice programul de somn.
Adevărul este că abilitatea de a se autocalma pentru a putea dormi, este una pe care copiii vor trebui să o înveţe încă din primii ani. Prima şi cea mai frecventă modalitate în care copiii învaţă cum să se calmeze, este somnul, iar copiii care se deprind cu acest obicei se pot calma mult mai uşor în alte situaţii ale vieţii, cum ar fi atunci când nu câştigă un concurs, ori când se ceartă cu un prieten. Ca să ajungi profesorul de somn al copilului tău, iată ce ai de făcut:
Începi cât mai devreme
Toţi vrem să ne liniştim copiii când plâng, dar în cazurile în care părinţii intervin de fiecare dată când cel mic plânge noaptea, îl privează de oportunitatea de a învăţa să se calmeze singur.
Metodă Ferber (calmarea prin plâns): Îi poate face pe unii părinţi să se simtă puţin neliniştiţi, deoarece au senzaţia că îşi abandonează copilul tocmai când acesta are mai mare nevoie de ei. Dar chiar dacă nu te simţi bine aplicând această metodă ( şi cei mai mulţi nu se simt aşa) va trebui să găseşti o cale prin care să îl înveţi treptat pe cel mic să adoarmă singur la loc. Din momentul în care pediatrul îţi spune că a venit timpul să îl laşi pe copil să doarmă fără a-l mai hrăni noaptea, poţi să începi prin a îl lăsa să plângă câteva minute, înainte de a te duce să îl calmezi, după care, treptat, încearcă să aştepţi din ce în ce mai mult până când te duci să îl linişteşti. Ţine minte: Copiii plâng din mai multe motive, uneori doar pentru că s-au plictisit. Aşa că dacă îl auzi plângând, nu înseamnă întotdeauna că o face dintr-un motiv bine întemeiat, de care tu ar trebui imediat să te ocupi.
Atenţie la ceas
Părinţii au intenţii bune când vine vorba de ora de culcare, însă adesea, ora la care cei mici ar trebui să doarmă este încălcată. Ori se întâmplă ceva cu unul dintre ceilalţi copii, ori primeşti un telefon important. Sau poate pur şi simplu nu vrei să te simţi bau-baul care îl obligă să se culce. Oricât de greu ar fi să respecţi programul de somn, chiar îi vei face copilului o favoare, atunci când îl vei respecta.
O rutină relaxantă
După cină, copiii ar trebui să facă o baie caldă, sau un duş, să vorbească încet, să citească ceva, sau chiar să joace ceva liniştitor cum ar fi Piticot. Ai grijă ca atmosfera să rămână una calmă şi plăcută şi evită certurile de dinainte de culcare. Dacă eşti supărată fiindcă cel mic a făcut o prostie, discută asta cu el în timpul zilei, ori aşteaptă până a doua zi de dimineaţă.
Limitează timpul din faţa televizorului
Dacă îl vei lăsa pe copil să se uite prea mult la televizor, faci două greşeli dintr-un foc. O dată pentru că această activitate cu siguranţă se va prelungi peste ora de culcare şi a doua din cauză că lumina ecranului afectează producţia de melatonină, substanţă care blochează senzaţia de oboseală. Ar trebui să le interzici accesul la orice dispozitive electronice cu cel puţin 30 de minute înainte de culcare.
Nu acţiona în funcţie de dorinţele tale
Pe măsură ce copiii cresc, ar trebui să poată merge la culcare fără pregătiri speciale. Unii părinţi simt că pierd acele momente plăcute de dinainte de culcare, din vremea în care copilul era mic şi le este greu să renunţe la ele. Şi eu sunt părinte şi înţeleg această problemă. Dar este mai important să îţi aduci aminte, că abilitatea de a putea merge singur la culcare este importantă în viaţă şi cel mai bun lucru care se poate întâmpla, este ca şi copilul tău să o capete.
Și alimentația contează pentru un somn bun și liniștit, dar și ora la care alegi să iei cina.
Eu sunt foarte stricta in privinta orei de somn a copilului. Mai ales ca fata este matinala ca si mine si are foarte multe ore la scoala si teme. Si poate parea ciudat pentru unii, dar pe la 21.30 este deja in pat.
Odihna este foarte importanta pentru toata lumea!
Eu nu mamica (inca), dar somnul este foarte important pentru mine. In articol ai atins puncte impottante si pentru adulti , nu doar pentru cei mici. In cursul saptamanii, chiar daca momentan sunt „in plimbari” si nu am job, ma pun la culcare intre 23 si 00, dupa o baie fierbinte, ultima masa luata pana in 20 si doar alimente crude, niciodata nu adorm cu televizor (nici nu am in dormitor) si mai nou, am scapat si de obiceiul de a tine telefonul mobil pe noptiera. Acolo am doar niste carti si o lumanare, iar somnul mi-e de cele mai multe ori linistit 🙂
Nu ma gandeam ca e atat de greu sa faci un copil sa mearga la somn.
Insa si noi ca adulti avem nevoie de ceva disciplina. Imi doresc sa pot renunta la telefon mai des seara 😀
In vacante il mai las pe cel mic sa stea si mai tarziu, dar cand are scoala, la cel tarziu 10 e in pat. Desigur, sunt nopti cand adorm inaintea lui, nu stiu de unde au atata energie cei mici :))
Mmmm da. Eu am o fetita de 2 ani si 5 luni si de cand s-a nascut primesc sfaturi in avans. Fiecare isi da cu presupusul in ceea ce priveste alaptat, ora de somn, alimentatie, vorbit etc.
Intr-un final, am realizat ca nu trebuie sa fortezi copilul pentru ca el va trece prin aceleasi etape prin care am crescut cu totii si nu trebuie sa ii fortam sa fie mai responsabili sau mai ascultatori daca ei nu vor. Ei se vor culca singuri atunci cand vor fi pregatiti.
Spun asta din proprie experienta. Mi-am crescut singura copilul si am urmarit fiecare etapa. Se vede ca a crescut si ca acum nu mai este nevoie sa intervin pe timpul noptii cand se trezeste, dar asta nu inseamna ca nu o privesc, ca nu stiu ce face sau ca o ignor daca plange. Plansul este diferit de la o stare la alta si o mama deosebeste plansul de copil alintat, cu acel plans cand copil s-a lovit si are nevoie de ajutor.
Si pentru copilul din maturul de bine s bune sfaturile, thx, am niste cearcane ;))
Si eu sunt de acord cu programul de somn. Ba chiar m-ar trebui si mie unul, fiindca adorm din ce in ce mai tarziu, si arat ca un zombi toata ziua!
La faza cu televizorul, pot spune ca functioneaza si pentru noi, adultii. Incerc sa sting televizorul mai devreme si sa ma gandesc la ziua ce a trecut, sa ma rog sau poate sa citesc, inainte sa adorm, astfel incat sa am un somn odihnitor.
Nu am copii, am doar nepoti si stiu ca e destul de greu cu ei, mai ales cand cresc si adorm mai greu.
Foarte util articolul, somnul este vutal pentru toti si nu trebuie sa il sacrificam niciodata!