Problema comparaţiei

Cazurile în care părintii fac comparaţii între copii, sunt din păcate foarte numeroase.

11
410

Iată de ce tu nu ar trebui să faci asta:
„Ştiai că Alexandra citeşte deja câteva poveşti pe zi?” “ Fratele tău întotdeauna s-a descurcat la sport”, “ Vezi ce cuminte stă băieţelul ăla?” “Ai putea să faci şi tu la fel ca X?”

Dacă şi tu eşti la fel ca majoritatea părinţilor inseamnă că şi tu i-ai spus copilului tău la un momentdat una dintre replicile de mai sus, într-un fel sau altul. Poate că ai făcut-o sub formă de comentariu care ţi-a scăpat într-un moment de frustrare, sau poate că apelezi adesea la astfel de expresii. În oricare din cazuri, probabil că nu ai realizat cât de mult rău îi faci copilului.
Adesea întâlnesc în meseria mea părinţi care fac comparaţii negative între copilul mai mic şi cel mai mare. Poate că este greu să se abţină, mai ales atunci când copilul mai mare se poartă mai frumos, ori ia note mai bune. Se poate întâmpla asta şi la şcoală: vezi că alt copil este mai avansat la lecţii decât al tău şi te întrebi de ce. Probabil că te gândeşti că dacă îi vei atrage atenţia celui mic, el se va simţi motivat să îşi dea mai mult silinţa. Însă comparaţiile distrug copilului încrederea de sine şi va simţi că nu este destul de bun.

În cadrul familiei, ceea ce stă la baza apariţiei comparaţiilor, este abilitatea părintelui de a se simţi mai legat de unul dintre copii, adesea pentru că au în comun interese similare sau chiar comportamente asemănătoare. Se creează o relaţie mai strânsă, iar celălalt copil se simte respins.
De ce este asta atât de periculos? Din punct de vedere al dezvoltării respectului de sine, acesta la copii ajunge în formă finală până la adolescenţă. Şi dacă tot ceea ce ei au reţinut, este că niciodată nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor, acest lucru va face parte din adulţii care vor deveni şi îi va afecta toată viaţa.
Scopul nostru ca părinţi este să ne vedem copiii aşa cum sunt, în loc să îi comparăm cu ceea ce ne dorim noi să fie, sau cu ce ne-am fi aşteptat să fie. Câteva sfaturi în această privinţă:

Citeşte şi  Sarcina - cum ne pregatim pentru noul venit in familie

Recunoaşte problema: Câteodată comparaţiile sunt subtile: „Mihai îşi face tema în fiecare zi la ora 3. Nu ar trebui să încerci şi tu să faci la fel?” Poate că ţie nu ţi se pare că l-ai comparat cu fratele său, însă copilul s-ar putea să interpreteze exact în acel sens vorbele şi va simţi că te dezamăgeşte. Poate că pur şi simplu este diferit de Mihai şi are nevoie de mai mult timp liber după ore. Cum să îţi dai seama dacă faci comparaţii? Dacă te gândeşti “Mi-aş dori ca Andrei să fie mai mult ca Mihai” există marea probabilitate ca mesajul pe care îl transmiţi, să sune pentru copil ca o comparaţie.

Perioada în care comparaţiile sunt interzise-Niciodată nu sunt potrivite şi nici nu ajută.
Dacă ai o sugestie, fă-o fără a te folosi de o comparaţie. În cazul aceluiaşi exemplu de mai sus ai putea spune: “Andrei, am observat că nu îţi termini temele până la ora 8. Ce zici dacă după ce vii de la şcoală, ronţăim ceva şi după, încercăm ceva nou, adică să vedem cum te simţi dacă te apuci de teme la ora 3:15”. În felul ăsta ai prezentat problema fără a utiliza comparaţia.

Citeşte şi  Cum să eviţi greţurile de dimineaţă

Uită-te la copil prin altă lupă decât cea prin care îi vezi pe ceilalţi copii. Priveşte-l ca pe un individ de sine stătător, care nu are legătură cu fraţii săi şi întreabă-te “ Dacă aş fi fost părintele altcuiva şi l-aş fi văzut pe acest copil, ce aş fi observat mai exact?”. Asta te va ajuta să observi faptul că micuţul tău este minunat şi că are o grămadă de calităţi.

Înţelege că tu eşti cea care trebuie să facă schimbarea, nu copilul tău. Ar trebui să ajungi într-un punct în care să accepţi că nu este neapărată nevoie să ai un copil care să fie mai puţin gălăgios, sau mai gălăgios, ori mai atletic. În acel moment, scopul tău este să te mulezi după copil şi să te interesezi de ce anume este atras şi să găseşti lucruri pe care le puteţi face împreună. Poate că are înclinaţii artistice şi tu nu ai, dar ai putea în schimb să mergi cu el să îşi cumpere un bloc de desen, ori să îşi pună pictura în ramă.

Acceptă-ţi copilul aşa cum e. Poţi să îl ghidezi, să îl încurajezi şi să îl susţii. Poţi investi destul de mult pentru a exploata potenţialul copilului, însă nu îl poţi transforma în altceva decât este. În loc să încerci aşa ceva, acceptă-l aşa cum e şi felicită-l pentru abilităţile şi talentele sale. Amândoi veţi avea de câştigat.

11 COMENTARII

  1. comparatiile astea pot afecta modul copiilor de a vedea lucrurile. mai mult tine de fiecare parinte sa stie sa-si modeleze copilul fara a-l face sa se simta inferior. cred ca e mai important, asa cum ai zis, sa sugerezi unele lucruri si sa-l lauzi pentru abilitatile pe care le are decat sa-l critici

  2. Super util articolul și sper să învețe cât mai mulți ceva din el. Este aberant să compari două persoane cu totul diferite, care face un lucru bine și care nu. Cred că ar trebui fiecare sprijinit să facă ce îi place și să încerce să fie cel mai bun în domeniul lui, fie că este vorba de matematică, de medicină, de mecanică sau lucrător.

  3. Sunt niște lucruri pe care mulți părinți le știu, dar puțini le pun în practică. Mulți trăiesc cu impresia că astfel de comparații îi ambiționează pe copii, dar adevărul e că le fac mult rău. Am învățat asta pe pielea mea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Mesajul tau
Numele tau