Fiecare mamă are nevoie de un balansoar confortabil, un cărucior robust și timp suficient pentru a trage câte un pui de somn atunci când se simte extenuată. Ce altceva ar trebui să facă obligatoriu parte din această listă? Un grup de prietene care te susțin la nevoie și te ajută să treci cu bine prin momentele mai dificile și cu care să sărbătorești fiecare reușită.

Primele 12 luni

În calitate de mamă de trei ani, sincer nu cred că aș fi reușit să trec peste nopțile lungi, scutecele murdare care păreau că nu se mai termină niciodată și nenumăratele drumuri făcute la medicul pediatru, fără prietenele pe care le-am întâlnit în această perioadă. Iată care sunt prietenele de care are nevoie o mamă și fără de care nu ar putea trăi și care sunt motivele de bază.

Un model demn de urmat

Aceasta este prietena supremă a femeii care este mamă pentru prima dată – o amică cu spirit matern. care are experiență în calitate de mamă. O prietenă a cărei copii sunt cu câțiva ani mai mari decât ai tăi, este persoana potrivită care să îți fie alături pentru a avea un sprijin atunci când ai întrebări despre creșterea dinților, renunțarea de suzetă sau găsirea unui model de încredere.

Sora mea vitregă, Janet, s-a dovedit a fi mămica care m-a îndrumat pe tot acest parcurs. Cu cinci ani mai în vârstă decât mine, era deja mamă de trei ani atunci când am avut eu primul meu copil. Am căutat la ea sprijin și încurajare – și, din fericire, nu a considerat prea stupidă nicio întrebare de-a mea: Acneea la sugari va dispărea singură? Cum ar trebui să arate exact un ciot ombilical? Un bebeluș trebuie să poarte un tricou sub fiecare îmbrăcăminte? Știam că o pot suna la ora 2 dimineața, în timp ce țin în brațe un bebeluș care plânge și urlă- și mă va liniști imediat și îmi va promite că perioada de maternitate se va îmbunătăți odată cu trecerea timpului.

Mai ales, în acele prime săptămâni cu adevărat nebune, în care ai un nou-născut, este plăcut să te trezești din ceață, atât de obosită și să vezi o mamă care a trecut și ea prin aceeași perioadă dificilă ca și tine, și care a supraviețuit. Nu numai că îți va da un plus de speranță – faptul că o vezi atât de relaxată și competentă – dar te va lăuda, îți va spune că te descurci bine și te va asigura că viața își va întra în normalitate foarte curând. Într-o bună zi, vei deveni și tu la fel de pricepută iar această prietenie se va transforma într-o relație de egalitate. Însă deocamdată, este foarte confortabil să ai alături o persoană puternică și înțeleaptă care să te îndrume.

O mămică geamănă

S-ar putea să fi întâlnit acest termen dacă ați luat parte la cursurile Lamaze, sau în parc, când împreună cu o prietenă vă plimbați cu nou-născuții în cărucioare, și discutați despre cât de greu treceți peste nopțile nedormite și despre durerile de sfârcuri. Dacă ai o prietenă de acest fel iar bebelușii voștri au aproape aceeași vârstă, înțelegi mai bine că și ea trece prin aceeași perioadă dificilă ca și tine. Mai mult decât atât, împărtășiți aceleași filozofii parentale: nu v-ați lăsa niciodată copilul să plângă în timpul nopții și sunteți total împotriva bătăii, atunci când vine vorba despre educarea copiilor.

Întâlnind o astfel de mămică geamănă este ca și cum ai întâlni pentru prima dată, cea mai bună prietenă din clasa a treia la locul de joacă – atunci când reacționezi în mod automat pentru că observi că aveți atât de multe lucruri în comun. Colega mea de muncă Debbie și cu mine eram însărcinate în același timp, iar primii noștri copii, ambele fetițe, s-au născut la doar câteva luni distanță una de alta.

De atunci am devenit inseparabile la fel ca și fiicele noastre, care au devenit foarte bune prietene – noi puteam discuta pentru ore în șir despre înțărcare, anxietatea de a sta separate de copii sau culoarea scaunului. Nu voi uita niciodată apelurile telefonice emoționante pe care ni le dădeam una alteia, cu afirmații de genul („Ea a făcut pipi în ghiveci de două ori astăzi!”), probleme tipice perioadei în care fiicele noastre învățau să folosească toaleta, adică conversații care probabil ar fi făcut pe oricine altcineva să dea ochii peste cap sau să se rușineze.

Cel mai mare avantaj în a avea o clonă maternă este că puteți împărtăși detalii precise despre copii și nu vă veți plictisi niciodată. Crede-mă, nimeni altcineva nu va găsi mai drăguț obiceiul copilului tău de a-și suge degetele de la picioare, pentru 15 secunde sau uneori chiar și pentru 15 minute, în timp ce discutați. Să fii alături de o prietenă de suflet pe care o simți ca pe o soră reprezintă o metodă minunată pentru amândouă de a renunța la fumat și de a vorbi atât de mult și pasional despre bebelușii voștri. Dacă ești norocoasă, vei rămâne alături de această prietenă pe care o simți ca pe o geamănă și în perioada preșcolară, la grădiniță dar și mai departe. Chiar și în această perioadă, Debbie și cu mine încă comparăm notele fiicelor noastre – deși acum discutăm despre CD-uri de antrenament și CD-uri Kelly Clarkson în loc de scutece și cursuri Gymboree.

Copilul cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani: amicul care spulberă momentul în care mama își savurează cafeaua

Am cunoscut-o pe prietena mea Susan, când fiica mea avea 18 luni; copilul ei era cu câteva luni mai mic. Pentru început, credeam că suntem mult prea diferite pentru a fi bune prietene – nu numai pentru că ea își ieșea mai repede din fire decât mine, dar și pentru faptul că, era cu aproape 10 ani mai tânără. Dar, în ciuda diferențelor dintre noi, am simțit amândouă acel click de la început. Am spus ceva amuzant și spontan una alteia, iar ea s-a dovedit a fi o adevărată salvatoare atunci când spuneam „Am nevoie să vorbesc cu un adult sau altfel simt că o iau razna” în perioada acelor după-mese lungi de iarnă în care trebuia să stăm în casă cu copiii.

Ea a fost mereu pregătită să ne întâlnim la Starbucks când am luat o decizie de moment sau să îi ducem pe cei mici la muzeul de copii sau la locul de joacă. Mai mult decât atât, ea a adus o rază de soare în acele câteva momente deprimante ale perioadei de maternitate. Știam că este perfect în regulă să merg la ea acasă fără să o anunț în prealabil; dacă ar fi ocupată, îmi va spune. Iar dacă îi spuneam sa se pregătească să ieșim în oraș, și-ar lua punga cu scutece și ar veni imediat.

Fiecare mamă de copii mici are nevoie de o Susan, o mamă cu spirit liber, care nu este amăgită de faptul că a trecut ziua prea repede și a venit timpul de mers la culcare sau pentru că ultima vizită la muzeu nu a decurs atât de bine precum se aștepta. Este pozitivă și plină de energie și îți oferă mereu sfaturi de preț. Întâlnirea cu această mamă nu necesită planuri elaborate pe care să le faci cu o săptămână înainte și, pur și simplu, nu îi va păsa dacă nu ești pregătită pentru ca nu ai făcut dușul încă. În cele din urmă, s-ar putea să nu se dovedească a fi cea mai bună prietenă, această confidentă cu care îți împărtășești cele mai intime secrete. Dar important este ca ea te va face să zâmbești mereu.

Persoana care încalcă regulile

Pe măsură ce devenim mai experimentați în calitate de părinți (și uneori un pic cam îngâmfați de faptul că deținem toate cunoștințele necesare), avem nevoie de o prietenă-mamă cu care putem împărtăși lucruri ciudate sau ieșite din tipare, pe care și ea le-a făcut la un moment dat cu copilul ei (lăsați-l să mănânce biscuiți la micul dejun, să facă pipi în tufișuri, să se joace cu – ups! – arme de jucărie). În acest caz, nu numai că veți dobândi un sentiment de liniștire, pentru că vedeți lucrurile dintr-o nouă perspectivă, dar vă dați seama treptat că părinții, nu trebuie să facă totul ca de carte iar câteva schimbări intervenite pe moment, cel mai probabil, nu vor provoca daune copiilor voștri.

Când am întâlnit-o pentru prima dată pe Lisa, indiferența ei față de ceea ce credeam eu că sunt reguli de fier, m-a uimit. Ea și-a crescut copilul cu lapte praf și chiar și-a sterilizat sticlele de lapte la microunde! Eu am fost foarte devotată acestor chestii care țin de alăptare – ce să zic, o snoabă – încât mi-a fost greu să cred că vreo mamă nu ar încerca măcar să își alăpteze copilul, cu atât mai puțin să cred că aceasta nu se simte vinovată că nu a făcut-o. Și nu e vorba numai de asta, dar ea și-a lăsat copiii să stea trezi pentru a urmări desenele cu SpongeBob ajungând să stea în fața la televizorului până la ora 10 seara. (de fapt, copiii nici măcar nu aveau stabilită ora de culcare, ci doar cădeau ca prăbușiți atunci când erau obosiți). Și uneori îi lăsa pe copiii mai mari să bea chiar și Coca Cola.

Dar ghici ce? Cei trei copii ai ei aveau cel mai bun comportament, erau cei mai fericiți și cei mai sănătoși copii pe care i-am întâlnit vreodată – fapt ce include copiii ai altor familii care i-au dus la culcare până la ora 7:30 în fiecare seară și nu i-a lăsat niciodată să mănânce alimente neorganice. Prietenia mea cu Lisa mi-a lărgit orizonturile și mi-a oferit posibilitatea să înțeleg pentru prima dată, că lucrurile nu sunt întotdeauna îmbrăcate în alb și negru ca și în Mommy Land și că există mereu o cale de mijloc.

Prietenii care rămân după ce copilul a trecut de vârsta de 3 ani: mama celui mai bun prieten

După cum bifez pe lista mea de prieteni – Maria, Debbie, Diane, Marie, Jennifer – este evident că cercul meu social actual este format în mare parte din femei pe care le-am cunoscut prin copiii mei; în timp ce copiii au devenit amici, s-au împrietenit și mamele. La început, aceste femei erau speciale doar pentru că aveau legătură cu copiii mei, dar am ajuns să mă bazez pe ele din ce în ce mai mult.

Casele lor erau refugii sigure pentru copiii mei, disponibilitatea lor de a-i primi pe cei mici și cunoștințele lor despre sistemul școlar local erau de neprețuit. Când una dintre noi, trebuia să lucreze până târziu sau, să ducă un copil la un meci de fotbal ce avea loc în cealaltă parte a orașului, știam că putem conta una pe alta, pentru că avem alături o prietenă mamă care poate să țină pasul cu tot ce apare nou și să ne ajute la nevoie.

De-a lungul timpului, am devenit adevărate prietene. Am trecut împreună mai mult prin diferite circumstanțe în calitate de mămici decât prin alte situații în care să ne urmărim interesele comune. Sunt doctori, profesori, artiști și mame cu normă întreagă printre noi, dar și mămici care au religii distincte și venituri diferite. Nu sunt sigură că noi am fi devenit prietene în alt context – să fiu sinceră, s-ar putea ca drumurile noastre să nu se fi intersectat în alte circumstanțe – dar mă uit la acest grup de prietene ca la o minune, care este una dintre adevăratele daruri ale maternității. Mă bucur că am străbătut acest drum anevoios alături de ele. Așa cum Winnie-the-Pooh a spus odată cu înțelepciune, „Este mult prea prietenos să parcurgem un drum în doi”.

De ce ai nevoie de cel puțin un prieten fără copii?

Bineînțeles că îți iubești prietenele care sunt mame, dar totuși, este o idee bună să mai ieși și cu prietenii pe care i-ai avut înainte să ai copii sau să îți faci câțiva prieteni noi, ale căror vieți nu se învârt în jurul locului de joacă și al somnului de amiază. Iată de ce:

Prietenele fără copii te fac să te simți în strânsă legătură cu viața pe care ai avut-o înainte. Acestea scot la iveală interese și pasiuni de care nu v-ați putut bucura pentru o perioadă lungă de timp; o să vezi că te obișnuiești atât de mult să te gândești la tine din postura de mamă, încât uiți că nu ești doar mamă, ci și artistă, o iubitoare de cărți și de alergat.

Dacă ești o mamă cu normă întreagă, care își face datoria 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână, înseamnă că ai nevoie de o pauză să te gândești și la acest aspect. Este ușor să fii atât de prinsă în lumea bebelușului tău, încât nu reușești să îți mai faci timp pentru nimic altceva. O parte din viața adulților (chiar dacă este vorba doar despre bârfa despre Brad și Angelina) poate fi o pauză grozavă în care să nu te mai gândești doar la schimbatul scutecelor și la mersul la oliță.

Acestea îți oferă o nouă perspectivă. Faptul că asculți la discuția prietenei tale despre încercările și necazurile ei privind o nouă întâlnire (în contextul în care lucrurile nu sunt atât de clare precum par) te poate face să apreciezi viața un pic mai mult decât o făceai înainte.

Îți admiră copilul fără să îți dea sfaturi. Prietenii fără copii au tendința de a atrage atenția asupra celui mic, fără să simtă nevoia să îți facă teorie cu privire la somn sau la modul în care trebuie să îți hrănești copilul. Mai mult decât atât, este pur și simplu distractiv să îi vezi cum se bucură unul de compania celuilalt.

Tot ceea ce ați citit aici, inclusiv sfatul medicilor și a altui personal specializat în domeniul sănătății, ar trebui să fie considerat doar o opinie. Este bine să cereți întotdeauna sfatul medicului în legătură cu întrebările sau problemele pe care le întâmpinați, pentru a afla informații clare cu privire la sănătatea voastră și a celor din jur.