Suedezii de la Institutul Karolinska au descoperit o posibilă legătură între tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate, demență și Alzheimer, mulțumită unui studiu amplu. Cercetările arată că părinții copiilor cu ADHD au risc mai mare de demență decât cei cu copii care nu suferă de ADHD. Același lucru se întâmplă și în cazul bunicilor care au nepoți cu ADHD vs. cei fără ADHD.
Chiar dacă descoperirile actuale sugerează că există informații solide despre contribuțiile comune genetice și de mediu în asocierea dintre ADHD și demență, oamenii de știință precizează faptul că sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mecanismele care stau la bază.
ADHD și declinul cognitiv
Studiul examinează peste două milioane de suedezi născuți între 1980 și 2001, dintre care aproximativ 3.2% diagnosticați cu ADHD. Cercetătorii au folosit registrele naționale pentru a face legăturile biologice între aceștia și rudele lor, inclusiv părinți, bunici, unchi și mătuși.
După verificări, au descoperit că părinții persoanelor cu ADHD aveau un risc cu 34% mai mare de demență decât părinții persoanelor fără ADHD. Riscul de a avea Alzheimer, cel mai frecvent tip de demență, a fost cu 55% mai mare la părinții persoanelor cu ADHD.
Ce este ADHD?
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin neatenție, impulsivitate și hiperactivitate. Prevalenta la nivel mondial a ADHD la adulți este estimată la între 1.4% și 3.6%, conform unui studiu din 2016. În SUA numărul copiilor diagnosticați vreodată cu ADHD a fost de 6.1 milioane, adică 9.4%, în 2016. În România avem peste 8000 de copii diagnosticați cu ADHD. Evident, aceste numere sunt aproximări și consider că numărul copiilor nediagnosticați cu ADHD este de 100 de ori mai mare decât cel menționat anterior.
Cercetătorii observă că riscul absolut de demență a fost scăzut – doar 0.17 dintre părinți au fost diagnosticați cu demență în perioada de analiză.
Asocierea fost scăzută în cazul rudelor de gradul doi ale persoanelor cu ADHD, adică bunici, unchi și mătuși. De exemplu, bunicii persoanelor cu ADHD au avut un risc cu 10% mai mare de dementă în comparație cu bunicii persoanelor fără ADHD.
Deși studiul nu poate determina o relație cauză-efect, cercetătorii oferă mai multe variante potențiale. Ei speculează că variantele genetice nedescoperite care contribuie la ambele trăsături sau la factorii de risc de mediu la nivel de familie, cum ar fi statuul socioeconomic, pot avea impact asupra asocierii. O altă explicație este că ADHD crește riscul de afecțiuni fizice, ceea ce duce la rândul său la un risc crescut de demență.
„Cauzele demenței nu sunt încă pe deplin înțelese, iar îngrijorarea pe baza unor date incomplete nu este de ajutor. Orice facem pentru a ne menține creierul sănătos este întotdeauna o idee bună.”, a spus Găyani DeSilva, medic psihiatru.
„Numărul de noi diagnostice ADHD a crescut dramatic în ultimele decenii pe fondul creșterii gradului de conștientizare și cunoștințe despre această tulburare. Cu toate acestea, deoarece diagnosticul este în relativ nou, a existat doar un număr limitat de studii mici pe baza dezvoltării demenței la persoanele cu ADHD, adesea cu rezultate contradictorii.”, spune Leela R. Magavi, medic psihiatru.
Dr. Magavi evaluează foarte mulți copii, adolescenți și adulți care au ADHD, dar nu au antecedente familiare de demență sau tulburări asociate. „Ave nevoie de mai multe cercetări pentru a determina dacă ADHD are vreo legătură cu demența”, spune ea. Ea încurajează pe oricine este îngrijorat de riscul de demență să acorde prioritate planului alimentar și exercițiilor fixice. „Am descoperit că diverse afecțiuni, cum ar fi diabetul, pot fi legate de demență.”, explică ea.
Viitorul cercetărilor ADHD
Experții salută cercetările suplimentare privind legătura dintre dementă și ADHD.
Dr. DeSilva crede că efectul traumei asupra dezvoltării ADHD necesită mai multă atenție. „În mod clar, traumele afectează dezvoltarea creierului – chiar oprind-o în unele zone ale creierului”, spune ea. Deoarece ADHD este o tulburare de neurodezvoltare, trauma poate fi un motiv semnificativ pentru care unii copii dezvoltă ADHD.
„Multe simptome ale ADHD sunt aceleași ca atunci când un copil este anxios sau deprimat (sau suferă traume continue, cum ar fi violența domestică, abuzul fizic, abuzul sexual, abuzul emoțional). Înțelegerea acestei conexiuni între dezoltarea creierului, starea de spirit, traumă, anxietatea și atenție ne poate ajuta să dezvoltăm tratamente și intervenții preventive pentru a promova sănătatea și bunăstarea copiilor noștri.”, spune deSilva.
Scurtă recapitulare
Deși multe cauze ale demenței sunt genetice, poți face o grămadă de lucruri pentru a-ți menține o sântătatea mentală cognitivă bună. Experții recomandă să nu fumezi și să nu consumi în exces alcool, să mănânci sănătos și echilibrat, să faci exercții fizice în mod regulat și să gestionezi corect hipertensiunea arterială și diabetul.
