Un copil intr-o familie reprezinta un motiv de fericire, implinire si satisfactie. Copilul schimba viata parintilor si ii obliga pe acestia sa se adapteze mereu pentru a face fata nevoilor si vietii zilnice.
O modificare importanta in viata mamei o are de suportat timpul acesteia, care trebuie gestionat mult mai atent si mai bine. Astfel, daca mama avea un program incarcat anterior copilului, revenirea la acelasi program poate fi imposibila sau necesita o mult mai buna organizare si o marire a ritmului de lucru.
Pentru a castiga cat mai mult timp cu el, un copil te determina sa iti maresti viteza de lucru, sa te organizezi mai bine, sa elimini din program pierderile de timp cu lucruri mai putin importante si sa iti elaborezi practic o strategie de castigare a timpului. Daca perioada dedicata serviciului se poate diminua printr-o productivitate sporita, atunci mama trebuie sa depuna un efort in acest sens, dar daca programul de lucru este fix, atentia trebuie indreptata spre gestionarea timpului liber pentru a-l petrece cat mai mult cu copilul.
In programul lung de serviciu se pot folosi pauzele pentru a lua legatura cu copilul, care simte astfel ca nu este inlaturat sau uitat in perioada respectiva, sau chiar vizitat in pauza de masa. Pentru ca timpul alocat copilului este perceput de acesta ca un semn al afectiunii si importantei sale, pe langa explicatiile ce i se pot adresa, micile pauze alocate copilului pot reduce cu mult distanta datorata serviciului si pot spori intelegerea acestuia.
Indiferent de varsta, copilul trebuie sa simta ca el este cel mai important, si lipsa prezentei vreunui parinte pe anumite perioade nu inseamna nici o modificare a sentimentelor. Desi nu pot intelege clar necesitatea serviciului, a banilor sau a unei cariere, copilul nu trebuie sa simta ca mama acorda prioritate altor elemente, oricat de atent ar fii explicate. Iar una din cele mai mari greseli facute de mama este aceea de a se justifica fata de copil prin invocarea lor ca motiv al programului incarcat si al necesitatilor financiare ridicate.
Aceasta explicatie nu creeaza intelegere, ci numai frustrare si vinovatie din partea copilului. Cea mai indicata solutie este aceea de organizare mai buna a timpului liber, cu activitati care sa il includa cat mai mult pe copil. Astfel, o prima incercare este aceea de a-l implica in activitatile casnice si a face impreuna anumite treburi care mentin apropierea dintre mama si copil. In functie de varsta copilului si abilitatile sale, acesta poate fi un ajutor real in casa, lucru care ii va conferi si o mare incredere si multumire.
De asemenea, o reducere a timpului petrecut de mama la cumparaturi sau o executare mai prompta a activitatilor exterioare poate aduce un castig pentru timpul alocat copilului. Fata de viata de cuplu avuta de mama anterior copilului, aceasta trebuie sa inteleaga ca socializarile si iesirile in oras trebuie sa fie reduse pentru a aloca mai mult timp copilului, fiind inlocuite cu iesirile in familie.
Insa, copiii pot fi dificili uneori si au nevoie de atentia mamei atunci cand ei simt asta, si nu doar cand este timp, motiv pentru care mama trebuie sa inteleaga situatiile si sa sacrifice timp sau resurse pentru a fii prezenta. Chiar daca discutiile copilului nu sunt atat de importante pe cat crede el, pot fi plictisitoare sau repetitive, una din sarcinile mamei este sa il asculte cu atentia pe care acesta si-o doreste. Daca timpul nu o permite, petrecerea unei scurte perioade cu copilul, acordandu-i exclusivitate si aratandu-i afectiune, poate fii la fel de importanta cat o zi intreaga. Pentru ca cea mai importanta este calitatea si nu cantitatea, poate ca esentiala este gestionarea atentiei de catre mama, si nu a timpului.
De altfel, pana la dobandirea notiunii de timp si la perceperea lui ca si un adult, mama se poate folosi de aceasta mica scapare, pe care o compenseaza cu perioade mai scurte dar intense. Lipsa timpului sau a atentiei nu se pot compensa cu cadouri, pentru ca in acest caz copilul va asimila cadourile cu o plata de care va profita ulterior.
Gestionarea timpului nu inseamna numai obtinerea unui interval cat mai mare de timp pentru copil, cat folosirea unui timp redus in cel mai istet mod posibil. Astfel, o ora petrecuta in casa nu este la fel cu o ora petrecuta in parc, sau o ora la film cu o ora de joaca impreuna cu copilul. In aceeasi idee, o ora petrecuta cu copilul asa cum ne dorim noi nu este la fel cu o ora petrecuta asa cum isi doreste el.
Cu trecerea timpului si cresterea copilului, impacarea vietii profesionale cu cea casnica si familiala, devine o provocare constanta in viata mamei, obligand-o mereu sa ia masuri sau sa incerce noi tehnici de apropiere fata de copil, de gasire a echilibrului si de mentinere a linistii si armoniei in familie.