Grepfrutul (Citrus paradisi Macfad) este un fruct citric cu efecte benefice de notorietate – antioxidant, antiinflamator, antiviral, anticolesterolemiant, anticancer etc. – datorită conţinutului său bogat în vitamine (în special, vitaminele C, A şi cele din gama B), calciu, fosfor, fier, potasiu, bioflavonoizi şi fibre.
Există însă şi un efect mai puţin cunoscut de mulţi dintre noi sau, mai degrabă, neluat în serios – capacitatea grepfrutului de a interacţiona cu anumite medicamente.
Te vei întreba probabil: cât de puternică poate fi o astfel de interacţiune pentru a face cu adevărat rău ? Ei bine, tot mai multe studii confirmă seriozitatea sa şi scot la iveală multiple riscuri, mai ales că este vorba de reacţii cu medicamente prescrise pentru afecţiuni comune (de exemplu, alergii de sezon sau diverse infecţii), sau, dimpotrivă, pentru maladii grave ca hipertensiunea, hipercolesterolemia sau cancerul. Sunt, aşadar, în pericol doar cei care iau medicaţie – atenţie – pe cale orală, contra anumitor boli.
Eu am auzit prima dată despre efectul acestui citric când mamei mele, care se afla în tratament pentru probleme cardiovasculare, i s-a spus de către medic să evite consumul de grepfrut. Nici noi nu am fost atunci foarte convinse de importanţa recomandării primite, deoarece nu aveam habar de cauzele şi mecanismul acestei interacţiuni.
Cauza interacţiunii şi posibilele riscuri
Studii recente arată că grepfrutul ar afecta metabolizarea în organism a circa 90 de medicamente, iar, în cazul a peste 40 dintre acestea, consecinţele ar fi extrem de periculoase. Mai mult decât atât, anual, la lista medicamentelor susceptibile de a fi influenţate de grepfrut, se adaugă noi preparate.
Din ce cauză se întâmplă acest lucru şi despre ce tip de medicamente este vorba voi încerca să îţi explic în ele ce urmează, cât mai puţin alambicat.
Primele ipoteze şi cercetări despre interacţiunea nedorită grepfrut-medicamente datează de pe la sfârşitul anilor ’80, când oamenii de ştiinţă au incriminat naringenina şi naringina, flavonoide principale din compoziţia grepfrutului. Ulterior s-a dovedit că există componente şi mai puternice: furanocumarina şi derivaţii de furanocumarină. Cu ocazia mai multor teste, aceşti compuşi şi-au demonstrat acţiunea de inhibare a unei enzime de la nivel digestiv (denumită CYP3A4), responsabilă de metabolizarea a numeroase produse farmaceutice.
Cu alte cuvinte, când o persoană îşi administrează un medicament, consumând totodată grepfrut, această enzimă este aproape blocată şi nu îşi mai poate face treaba la nivelul intestinului subţire. După un singur fruct consumat ca atare sau după circa 200-250 de ml de suc, concentraţia enzimei CYP3A4 se poate înjumătăţi în primele patru ore. Unele studii indică o acţiune de inhibare de până la 72 de ore.
Ce se întâmplă dacă enzima nu mai acţionează la timp şi în concentraţia optimă?
Pe de-o parte, cantitatea de substanţă medicamentoasă care pătrunde în sânge va fi mai mare decât în mod normal şi peste valorile stabilite de producător. Totodată, deoarece unele componente ale grepfrutului pot încetini transportul substanţelor metabolizate în circulaţie, medicamentele rămân mai mult timp în sistem. Astfel apare pericolul ca atât efectul terapeutic, cât şi efectele adverse, chiar toxice, să fie exacerbate.
De exemplu, felodipina (indicată pentru scăderea tensiunii arteriale), combinată cu o doză obişnuită de fruct, se acumulează în sistem în concentraţii medii de până la trei ori mai mari decât dacă ar fi luată cu apă, se arată într-un studiu publicat de Canadian Medical Association Journal (CMAJ). Îţi poţi imagina ce riscuri sunt în acest caz, dacă tensiunea arterială scade brusc şi drastic, mult sub valorile normale, iar substanţa medicamentoasă rămâne în circulaţie şi acţionează prelungit.
Şi în cazul simvastinului (administrat pentru scăderea colesterolului) s-a constatat o creştere a concentraţiei de până la 330%, după consumul repetat, timp de trei zile, a 200 ml de suc de grepfrut. „Este ca şi cum am lua 20 de tablete de medicament în loc de unul. Este o supradozare involuntară, iar dozele terapeutice devin toxice”, explică David Bailey, farmacolog al Lawson Health Research Institute. O posibilă reacţie adversă a simvastinului, chiar şi la doza corectă, este miopatia (manifestată prin dureri musculare şi slăbiciune musculară). Este de la sine înţeles cât de mult cresc riscurile la o concentraţie de peste 300%.
Pe de altă parte, potrivit lui Bailey D.G., ar exista şi un efect opus, în sensul blocării transportorilor substanţelor medicamentoase în circulaţie. În această situaţie, se poate produce o reacţie care să anuleze sau să întârzie efectul medicamentului, punând în pericol starea de bine şi chiar viaţa pacientului.
Gravitatea reacţiilor negative poate diferi de la o persoană la alta, deoarece concentraţia enzimei CYP3A4 din intestin variază, la fel şi cantitatea, tipul sau forma de grepfrut consumat. În general, pacienţii peste 45 de ani şi, în special, cei peste 70 de ani, sunt cei mai expuşi.
Printre cele mai grave reacţii adverse care se pot produce în cazul acumulării anumitor medicamente în sânge se numără torsada vârfurilor (tulburare gravă de ritm cardiac), rabdomioliza, mielotoxicitatea, nefrotoxicitatea, insuficienţa renală, detresa respiratorie, sângerările gastrointestinale, cancerul de sân.
Sunt deja cunoscute cinci grupe mari de medicamente expuse interacţiunii cu principiile active ale grepfrutului – statinele, imunosupresivele, antiartimicele, blocantele de calciu şi inhibitorii proteazici. Totuşi nu toate medicamentele de acest tip au interacţiuni la fel de periculoase cu grepfrutul.
Acum ca să închei într-un ton optimist – aceste pericole pot fi evitate atâta vreme cât medicii şi farmaciştii sunt la curent cu posibilele interacţiuni şi îşi informează corect pacienţii. Este bine ca şi noi, la rândul nostru, să fim mai bine documentaţi despre medicamentele pe care le folosim, noi sau apropiaţii noştri (în special, cei în vârstă), luând în serios orice tratament medicamentos şi orice posibilă interacţiune aliment-medicament.
