Când ai un copil şcolar mândria ta ca părinte creşte, dar, odată cu aceasta, şi grijile. Se va descurca el aşa cum trebuie? Va obţine cele mai bune calificative? În caz contrar, este vina ta sau a lui?
Te întrebi probabil în cel fel ai putea, de fapt, să intervii în procesul de învăţare, deoarece la clasă nu eşti lângă el şi nici acasă nu poţi învăţa în locul lui.
Ei bine, află că formule universal valabile nu există, deoarece fiecare copil este diferit, iar rolul celor din familie în ecuaţia copil-şcoală-părinte reprezintă o temă care naşte permanent opinii dintre cele mai diverse. Totuşi, felul în care părinţii interferează cu temele pentru acasă ale copiilor lor poate juca un rol important, cu efecte pozitive.
De ce este bine să participi la rezolvarea temelor lui
Atunci când stai lângă copilul tău să îl ajuţi la teme vei avea ocazia să vezi ce învaţă acesta la cursuri, dar şi care este nivelul lui la învăţătură. Totodată, vei observa cu ce probleme de învăţare sau înţelegere se confruntă, cum reacţionează când dă de greu şi nu ştie să rezolve ceva sau să iasă dintr-o situaţie dificilă. Este şansa ta să îl ajuţi punctual cu ceea ce are nevoie pentru a evita agravarea problemelor în timp.
Întrucât nici sistemul educativ nu mai încurajează petrecerea prea multor ore cu rezolvarea temelor pentru acasă, poţi să îl înveţi inclusiv să aibă un mai bun management ale timpului. Să nu tragă de timp la teme, să se concentreze, pentru ca apoi să fie liber să îşi desfăşoare activităţile lui preferate.
Nu puţini psihologi şi pedagogi susţin că intervenţia oportună şi bine gândită a părinţilor la acest capitol ajută în mod real elevii, mai ales pe cei mai delăsători şi dezorganizaţi, evitându-se rămânerea lor în urma celorlalţi colegi.
Pericole şi greşeli de evitat
Influenţele pot fi însă şi negative dacă părinţii nu ştiu să îşi dozeze aportul la lecţiile copiilor, strict în funcţie de nevoile lor reale. Astfel, una dintre probleme este generată de faptul că unii părinţi exagerează cu atenţia şi ajutorul. Deşi cunosc foarte puţin capacităţile şi nivelul copiilor lor, se implică absolut la întâmplare, după cum cred şi simt ei că ar fi bine.
O mare greşeală este aceea de a-i furniza tu răspunsul sau rezolvarea la temele date de profesori, în loc să îi oferi doar îndrumare şi susţinere. Este cel mai neproductiv lucru pe care îl poţi face, deoarece, în majoritatea situaţiilor, copiii au capacitatea de a-şi rezolva singuri lecţiile şi numai astfel pot beneficia pe deplin de avantajele temelor pentru acasă.
Un alt rău, ce are la origine tot bune intenţii ale părinţilor, este promiterea unor recompense consistente în schimbul rezolvării temelor şi obţinerii de note mari la şcoală. O mică răsplată oferită din când în când nu este toxică şi poate avea efecte pozitive asupra copiilor, dar totul trebuie făcut cu măsură. Însă motivarea trebuie să vină în special pe alte căi. Puterea exemplului – interesul şi respectul părinţilor faţă de studiu, şcoală şi nivelul de educaţie – se reflectă asupra modului în care copiii percep importanţa de a învăţa şi exersa constant.
Alţi părinţi se situează la polul opus, adică sunt pasivi şi refuză să intervină în vreun fel în educaţia şi învăţarea copiilor lor. Aceştia ajung să afle târziu ce probleme au copiii lor la învăţătură, adesea cu consecinţe ireparabile. Este evident o abordare ce intră la categoria „aşa nu”.
De menţionat şi că un ambient impropriu (televizorul cu sonorul dat la maximum, discuţii aprinse, petreceri zgomotoase şi prelungite, lipsa unor instrumente adecvate – birou, rechizite, dicţionare etc.) va deturna atenţia copilului şi îl va împiedica să se dedice studiului.
Aceste exemple demonstrează că, pentru a-ţi ajuta cu adevărat copilul la învăţătură, trebuie îi afli nivelul şi limitele, să te informezi mereu despre noile instrumente şi tehnici de învăţare şi să te consulţi periodic cu profesorii lui. Doar astfel vei evita ca, deşi bine intenţionat, să-i faci un deserviciu propriului copil.
