Divorţul părinţilor lasă urme adânci în sufletul copiilor. Cadourile scumpe nu pot să-l înlocuiască pe părintele absent din viaţa copilului şi nici nu sunt o dovadă de dragoste neapărat.
De când numărul divorţurilor a crescut, părinţii îşi transformă „vinovăţia” într-un răsfăţ dăunător copiilor. Cel care preia această acţiune este de obicei părintele ce nu mai locuieşte împreună cu fiul sau fiica şi care transformă orice pretext într-o bună ocazie de a-şi mai linişti conştiinţa. În acest fel apar cadourile scumpe, indiferent dacă acel copil le mărită sau nu, şi tot felul de atenţii. Şi odată cu acestea, bineînţeles că apar copiii răsfăţaţi.
Un copil ai cărui părinţi s-au despărţit adună multă durere în suflet, pentru că el în sinea lui, el nu concepe să trăiască fără unul din părinţi, de aceea certurile şi despărţirile vin tot timpul ca un şoc pentru el. Dar oricum ar fi, copilul rămâne cel mai important din viaţa foştilor soţi. Dacă ar exista respect între cei doi părinţi şi dacă ar face din creşterea copilului un scop comun, vor avea parte de mai puţine rivalităţi.
Fiindcă îi mustră conştiinţa, după despărţire, părinţii îşi protejează în exces copilul, pentru a-i dovedi cât de mult îl iubesc. Un prim pas spre normalitate este ca adulţii să facă pace şi să rămână parteneri în creşterea copilului lor. Acest lucru va normaliza climatul din jurul copilului şi-i vor da sentimentul de siguranţă că ambii părinţi îi poartă de grijă şi că vor fi prezenţi la paşii importanţi pe care acesta îi va face în viaţă. Iar această siguranţă nu are legătură cu răsplata materială.
Atenţie mare la bani – aceştia pot strica educaţia copilului! „De ziua mea, vreau ca tata să-mi cumpere o păpuşă mare, şi rochiţe multe!” Iată o frază menită s-o manipuleze pe mamă. Nu o manipulează din răutate, ci doar profită de situaţie pentru a atrage atenţia asupra sa. El îşi arată puterea pe care o are asupra părinţilor, pentru a-şi recâştiga sentimentul de siguranţă, că nici unul din ei nu îl va abandona în diferite moduri. De aceea, este tentat să joace pe rând rolul victimei şi al complicelui. Aşa că cel mai bun răspuns este să eviţi în a intra în acest joc.
Trebuie să ţii minte că, darurile falsifică relaţia, iar copilul se poate simţi neglijat, oricât de mult i-ar plăcea să profite de situaţie. Ca să eviţi acest lucru, trebuie să-l înveţi să trăiască generos, adică să dăruiască şi să împartă şi cu alţi copii mai puţin norocoşi.
