Poate îţi vine greu să crezi că un omuleţ care îşi petrece marea parte a timpului dormind, mâncând şi jucându-se, s-ar putea simţi tensionat, însă cei mici se pot simţi la fel de stresaţi ca şi oamenii mari.
Ei sunt la începutul vieţii şi în fiecare zi au de a face cu o mulţime de informaţii ce le solicită simţurile, mai ales că de multe ori nu ştiu cum să reacţioneze.
Creierul lor nu poate încă să filtreze informaţiile mai puţin importante, aşa că dacă îl vei expune la prea multe lucruri noi, s-ar putea să îl stresezi şi să îl faci să fie extrem de sensibil. Bebeluşii cât şi copii mici îşi refac capacitatea de a primi informaţii noi dormind, aşa că un program bun de somn este esenţial. Dacă un copil de doi ani nu doarme la prânz, este puţin probabil să te mai poţi înţelege cu el în cazul în care se strică vreuna dintre jucării. Nivelul său de toleranţă pentru astfel de întâmplări mărunte va fi foarte scăzut. Sunt câteva semne pe care le vei observa la cel mic atunci când începe să fie obosit, cum ar fi că îşi suge degetul, se trage de urechi, evită contactul vizual şi plânge din nimic.
Încearcă să îi faci un program strict de somn folosindu-te şi de tabelul de mai jos, creat de persoane avizate.
În acest tabel este trecut numărul de ore în care cei mici ar trebui să stea treji până la următoarea tură de somn, în funcţie de vârstă
