In spatele Rezonantei Magnetice Nucleare se afla anumite principii ce stau la baza,principii care pornesc din cercetarea timpurie in fizica particulelor. Dupa cincizeci de ani fizica particulelor joaca un rol major in transpunerea aparatelor de rezonanta magnetica nucleara pe piata comerciala.

In 1937,Isidor Isaac Rabi a observat ca atomii de hidrogen raspund unui camp magnetic puternic,prin indicarea aceleiasi directii,ca acele unei busole. Mai tarziu oamenii de stiinta au descoperit ca acel camp actiona asupra nucleilor atomilor ,care sunt incarcati pozitiv. Cand un al doilea camp magnetic,osciland la frecventa potrivita,loveste atomii,unii nuclei de hidrogen primesc un impuls de energie si fac o rotatie de 90 de grade. Cand cel de-al doilea camp magnetic este inlaturat,nuclei se intorc la pozitia initiala. Aceasta realiniere are loc diferit in functie de material,oferind oamenilor de stiinta o cale de a le deosebi.

ISTORIA APARATULUI RMN

In anul 1946, doi oameni de stiinta din Statele Unite, au descris un fenomen fizico-chimic care se baza pe proprietatile magnetice al anumitor nuclee din sistemul periodic. Aceasta a fost rezonanta magnetica nucleara, pe scurt RMN. Cei doi oameni de stiinta, Felic Bloch si Edward M. Purcell au primit Premiul Nobel in anul 1952.

Purcell lucra la MIT, iar ulterior s-a alaturat Universitatii Harvard. Bloach, cetatean elvetian, a predat la Universitatea din Leipzig pana in 1933; apoi s-a mutat in SUA si s-a alaturat Universitatii Standford din Lapo Alto in 1934. In 1962 a devenit primul director CERN (Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara) din Geneva. Bloch a fost omul care a sustinut interactiunea dintre Europa si SUA. RMN nu ar fi existat fara el, fara aceasta legatura dintre cele doua continente.

Bloch si Purcell nu au fost singurii oameni de stiinta care au lucrat in domeniu. In 1924, Wolfgang Ernst Pauli, fizician austriac, a sugerat posibilitatea unui spin nuclear intrinsec. In anul urmator  George Eugene Uhlenbeck si Samuel A. Goudsmit au introdus conceptul electronului care se roteste. Doi ani mai tarziu, Pauli si Charles Galton Darwin au dezvoltat un cadru teoretic pentru conceptul de spin de electroni in noua mecanica cuantica dezvolata cu un an inainte de Edwin Schrodinger si Werner Heisenberg.

Dotto Stern si Walther Gerlach în 1933 au putut măsura efectul spinului nuclear prin devierea unui fascicul de molecule de hidrogen. La începutul anilor 1930, laboratorul lui Isidor Isaac Rabi de la Universitatea Columbia din New York a devenit un centru major pentru studii conexe.

Cercetarile lui Rabi au avut succes, dar numai vizita lui Cornelis Jacobus Gorter din Olanda in septembrie 1937 urma sa arate in cele din urma cum se masoara momentul magnetic nuclear. Gorter incercase experimente similare si nu reusise. Rabi a acceptat si a pus in practica sugestiile lui Gorter putand astfel observa rezonanta. Asadar in 1938 este publicata in Physical Review „O noua metoda de masurare a momentului magnetic nuclear”. Gorter a folosit pentru prima data termenul de „rezonanta magnetica nucleara” intr-o publicatie din Olanda devastata de razboi in anul 1942, atribiund expresia lui Rabi.

Rezonanta electronica de spin a fost descoperita la Universitatea Kazan de catre fizicianul Yevgeni K. Zavoisky spre sfarsitul razboiului. Zavoisky a incercat prima data sa detecteze RMN in 1941, dar la fel ca si Gorter a esuat.

Dupa descoperirea lui Bloch si Purcell, RMN s-a dezvoltat intr-o gama larga de aplicatii. Aproape nici una dintre el nu a fost medicala. In 1955/1956, Erik Odeblad si Gunmar Lindstrom di Stockholm au publicat primele studii RMN ale celulelor vii si ale tesutului animal excizat, inclusiv masuratori ale timpului de relaxare.  Odeblad a continuat sa lucreze pe tesuturi in anii 1950 si 1960. El este cel care a contribuit la integrarea RMN in medicina. [7]

Istoria continua cu o lista lunga de teste.

In 1977, Hindshaw, Paul  Bottomley si Neil Holland au reușit cu o imagine a incheieturii mainii. Au urmat imagini toracice si abdominale, pana in 1978 cand Hugh Cow face prima imagine RMN transversala printr-un cap uman. Doi ani mai tarziu, William Moore si colegii sai au prezentat primele imagini coronare si sagitale ale unui cap uman.

In anii 1980, Europa continentala incepe sa contribuie intens la imagistica RMN. Contributia si impactul oamenilor de stiinta europeni la RMN au fost enorme.

Imagistica prin rezonanta magnetica a capului este un test deloc dureros, neinvaziv, care ofera imagini detaliate ale creierului si ale trunchiului cerebral. Aparatul RMN creeaza imaginile folosind un camp magnetic si unde radio. Acest test este, de asemenea, cunoscut sub numele de RMN cerebral sau RMN cranian.

O scanare RMN difera de o scanare CT sau o radiografie prin faptul ca nu utilizeaza radiatii pentru a  produce imagini. O scanare RMN combina imaginile pentru a crea o reprezentare 3D a structurilor interne, deci este mai eficienta decat alte scanari la detectarea anomaliilor din structurile mici ale creierului. Uneori, un agent de contrast sau un colorant poate fi administrat printr-o linie intravenoasa pentru a vizualiza mai bine anumite structuri sau anomalii.

 

OBTINEREA DE IMAGINI RMN LA PACIENTI

Pentru obtinerea de imagini RMN ale unor structuri biologice,organe,tesuturi, corpul pacientului este introdus in interiorul unui magnet care genereaza un camp magnetic uniform . Se folosesc magneti permanenti,electromagneti ori magneti supraconductori. Cei permanenti sunt mai accesibili deoarece nu consunma energie,astfel fiind mai usor de exploatat dar au ca principal dezavantaj greutatea care uneori poate ajunge la 100 de tone. Electromagnetii au un consum mare de energie si dagaja o mare cantitate de caldura necesitand un sistem de racire. Pot genera campuri magnetice de pana la 0,15 tesla. Magnetii supraconductori sunt electromagneti raciti pana la -269C, printr-un dublu circuit cu azot si heliu lichid. La aceasta temperatura rezistenta infasurarii devine nula(fenomenul de supraconductivitate), deci consumul de energie e foarte mic. Ei pot genera campuri magnetice de pana la 2 tesla.

Pentru stabilirea sectiunii si a elementelor de volum de pe care se face inregistrarea se aplica,pe anumite directii,campuri magnetice neuniforme liniar variabile in spatiu,suprapuse peste campul magnetic principal,asa-numitii gradienti de camp. Acestia se obtin cu ajutorul unor infasurari cu geometrie si orientare adecvate.

Semnalele de radiofrecventa excitatoare se aplica prin intermediul unor bobine prin care circula curent alternativ cu frecventa de rezonanta(dependenta de inductia campului magnetic) . Uneori,aceleasi bobine se folosesc si pentru inregistrarea raspunsului.

Prelucrarea semnalelor inregistrate si obtinerea imaginii se face pe computer.

Dat fiind ca se lucreaza cu camp magnetic si cu semnale electromagnetice de radiofrecventa, pot aparea interactiuni cu mediul inconjurator,in ambele sensuri. Omogenitatea campului magnetic poate fi afectata de obiecte feromagnetice in special daca acestea sunt in miscare iar campul magnetic poate afecta functionarea unor aparate electrice cum ar fi stimulatoare cardiace,monitoare video,suporturi pentru inregistrare magnetica (discuri,benzi),tuburi de radiatii X etc. Semnalele de radiofrecventa inregistrate fiind slabe pot fi perturbate de semnale captate din exterior. Pentru evitarea acestor interactiuni se face o ecranare a incaperii si se evita introducerea de surse de radiatii.

Imagistica prin rezonanta magnetica nucleara

Rezonanta Magnetica Nucleara este o tehnica spectroscopica folosita frecvent in domenii precum chimie, chimie fizica, medicina biofizica si inginerie nucleara. Este folosita pentru determinarea structurii diversilor compusi chimici iar in biochimie pentru determinarea structurii proteinelor fiind singura tehnica destinata determinarii structurii proteinelor in solutie deoarece conditiile sunt mult mai apropiate de cele existente in mod normal. Cu ajutorul RMN se obtin imagini in medicina ce sunt extrem de folositoare in punerea unui diagnostic oferind informatii despre caracteristicile fizico-anatomice ale organelor sau tesuturilor ce se doresc investigate.

Citeste si:  Avantajele sănătoase ale consumului de cafea

Imagistica RMN are ca scop realizarea unei imagini bidimensionale dintr-o anumita sectiune a corpului din care e posibila obtinerea unei imagini tridimensionale,pornind de la un numar mare de sectiuni ori chiar a unei inregistrari tridimensionale,a raspunsului tesuturilor la un semnal magnetic ce induce RMN a protonilor,oferind astfel informatii despre starea fiziologica sau patologica a unor tesuturi.

Parametrii masurabili care fac posibila obtinerea acestor informatii sunt densitatea de protoni si timpii de relaxare. Densitatea de protoni este legata de hidratarea tesuturilor iar timpii de relaxare depind de starea apei din tesuturi,deci de interactiunea ei cu moleculele biologice. Spre deosebire de alte metode imagistice in care se inregistreaza un singur parametru (radiatia reflectata-ecografie;radiatia transmisa-razele X;gradul de fixare in tesuturi-scintigrafia) , imaginile RMN pot inregistra 3 parametrii ceea ce inseamna ca are o mai mare flexibilitate si o cantitate mai mare de informatie,dar si ca aparatura utilizata si protocoalele de lucru sunt mult mai complexe si astfel necesita o reglare cat mai fina a parametrilor in functie de scop. Chiar si prelucrarea raspunsului in vederea obtinerii imaginii este mai complexa. Dar cu toate ca aceasta metoda este mult mai complexa prezinta marele avantaj de a nu utiliza radiatii ionizante,deci nocivitatea ei este cu mult mai mica. [2]

PRINCIPII FIZICE SI BIOFIZICE ALE IMAGISTICII PRIN RMN

In cazul RMN experimentele se realizeaza pe nucleii atomilor si nu pe eletronii acestora,asa ca informatia ce va fi furnizata se va referi la model de pozitionare spatiala a acestor nuclei in compusul chimic ce este studiat. Nucleii prezinta o proprietate intrinseca numita spin. Acest fenomen are la baza anumite considerente fizice.

Unul dintre acestea ar fi ca orice sarcina electrica care este in miscare genereaza in jurul sau un camp magnetic. Acelasi lucru se intampla si in cazul nucleilor,care sunt sarcini electrice pozitive,atunci cand,datorita rotatiei pe care o efectueaza in jurul propriilor axe,se genereaza un camp magnetic caracterizat printr-un moment magnetic , proportional de sens opus cu spinul nucleului l. In cazul RMN nucleii de interes sunt acei nuclei care au valoarea l=1/2.

Ar mai fi si faptul ca daca asezam un nucleu atomic intr-un camp magnetic extern Bo,atunci vectorul moment magnetic va putea fi paralel (l=+1/2) sau antiparalel (l= -1/2) cu directia acestui camp. De speciicat ca energia sistemului antiparalel este mai mare decat energia sistemului paralel,aceasta diferenta fiind direct proportionala cu valoarea campului Bo( E=B/l).

Daca iradiem nucleul cu un camp de radiofrecvente RF pe o directie transversala a campului constant Bo,acest camp transportand o energie egala cu E,atunci nucleul (spinul) se va excita trecand de la starea de energie +1/2 la starea de energie -1/2 ce este caracterizata prin energie mai mare. Dar cum in conditii naturale orice sistem fizic tinde catre o stare cu energie cat mai mica acest nucleu se va relaxa,trecand din nou la starea de energie +1/2 si emitand un alt camp de radiofrecvente din ai carui parametrii se obtin informatii despre natura nucleului cum ar fi pozitia sa in molecula respectiv tipul nucleului.

Principiile imagisticii de rezonanta magnetica nucleara sunt ca:

– O particula care se afla in miscare de rotatie caracterizata de un moment cinetic(L),care este vector perpendicular pe planul traiectoriei,dependent de masa si viteza particulei si raza traiectoriei,deci descrie caracteristicile miscarii: L ~mvr

– O sarcina electrica ce se afla in miscare este influentata de un camp magnetic,deci se comporta ca un mic magnet,caracterizat printr-un moment magnetic. Momentul magnetic este,la fel ca si cel cinetic,un vector perpendicular pe planul traiectoriei ,sensul depinzand de semnul sarcinii.

Electronul are un moment cinetic si,respectiv,un moment magnetic orbital, corespunzator rotatiei in jurul nucleului,dar si un moment cinetic si,respectiv un moment magnetic de spin. Acestea din urma ar putea fi interpretate intuitiv ca fiind corespunzatoare unei miscari de rotatie in jurul propriei axe. [5]

In mecanica cuantica, momentul cinetic de spin sau spinul(S) e cuantificat,depinzand de numarul cuantic de spin(s). In mecanica cuantica se demonstreaza faptul ca neutronul ,desi neutru,are totusi un moment magnetic de spin,egal cu al protonului. Ca si in cazul electronului nucleolii se asociaza in perechi de spin opus,astfel incat pentru un numar par spinul total este nul.

Pentru un nucleu care are un numar Z de protoni si A-Z de neutroni, momentul magnetic de spin total se obtine prin insumarea momentelor corespunzatoare protonilor si, respectiv neutronilor. Avem deci trei posibilitati:

– Ca protonii si neutronii sa fie in numar par rezultand spin nul;

– Ca numarul de masa sa fie impar deci fie protonii,fie neutronii sunt impari rezultand spin semiintreg(+1/2 sau -1/2);

– Ca A sa fie par si Z sa fie impar,ceea ce inseamna ca atat protonii cat si neutronii sunt in numar impar;spinul este intreg deoarece spinul semiintreg rezultat pentru fiecare tip in parte se aduna si da 1.

Daca o particula,avand un moment magnetic nenul,e plasata in camp magnetic (B),asupra ei se exercita o serie de forte ,ceea ce imprima o miscare de precizie Larmour,avand ca ax directia campului magnetic,in urma careia se va orienta pe directia lui B. Miscarea este asemanatoare cu miscarea unui titirez.

O populatie de nuclee cu spin nenul ,plasata intr-un camp magnetic uniform si constant se repartizeaza intre cele doua nivele energetice conform legii lui Boltzman. Daca peste acest camp se suprapune un camp electromagnetic cu frecventa Larmour,spinii absorb energia si pot trece rapid pe nivelul energetic superior;ei intra in rezonanta cu campul electromagnetic. Reorientarea spinilor induce o tensiune electromotoare intr-o infasurare ce inconjoara proba. Aplicandu-se un camp electromagnetic de frecventa variabila continuu(in domeniul de radiofrecventa) ,fiecare specie nucleara cuprinsa in esantion va intra in rezonanta la propria frecventa Larmour ; s-a realizat astfel un baleiaj de frecventa. Inregistrandu-se semnalul se obtine spectrul RMN ,A(v);frecventa liniilor spectrale corespunde frecventei Larmour a nucleelor, iar amplitudinea numarului de nuclee care absorb la frecventa respectiva. [6]

Aceasta operatie se poate realiza si astfel:campul electromagnetic aplicat are o frecventa constanta,dar peste campul B se aplica un al doilea camp,de intensitate mult mai mica(B) si reglabil. Se face astfel baleiaj de camp.

In prezent spectrele RMN se obtin prin aplicarea unui semnal de radiofrecventa sub forma unor impulsuri scurte,de frecventa fixa. Acestea induc o perturbare a spinilor. Dupa incetarea impulsului,ei revin in situatia de echilibru,printr-o precizie Larmour libera,corespunzand unui semnal sinusoidal amortizat,specific pentu fiecare specie nucleara prezenta. Se inregistreaza raspunsul sistemului ca o functie de timp f(t). Printr-o transformare Fourier se obtine spectrul A(v) al sistemului.

Frecventa Larmour,depinzand de inductia campului magnetic in imediata vecinatate a nucleului,e influentata de campurile magnetice ale altor nuclee prezente si de norul electronic ce inconjoara nucleul. Acesta realizeaza o ecranare,ce se manifesta prin fapul ca nucleul simte un camp magnetic mai mic decat cel aplicat(B). Consecinta va fi o deplasare a frecventei de rezonanta fata de cea a nucleului izolat. Deplasarea e de ordinul micro din frecventa de rezonanta si se exprima in parti pe million. Deplasarea poate da indicatii asupra mediului ambiant.

La excitarea cu un camp de radiofrecventa a moleculelor,interactiunile dintre protoni sunt multiple,deci spectrele ce se obtin sunt extrem de complexe,multe linii spectrale suprapunandu-se,asa ca devine destul de dificil de extras informatia. Acest lucru este inlaturat prin spectroscopia bidimensionala. Excitarea se face in secvente. Intr-o prima etapa proba este iradiata cu un semnal de radiofrecventa care va excita toate nucleele. Fiecare insa va avea o precizie cu o frecventa ce depinde de campul local,deci de interactiunile la care ia parte. Dupa un timp t1 variabil in trepte,cand spinii vor fi defazati in functie de propria frecventa Larmour,se aplica un al doilea semnal de radiofrecventa ,care va avea,in mod evident,efecte diferite asupra fiecarui spin. Dupa un timp t2,timpul de achizitie,se inregistreaza raspunsul. Operatia se repeta pentru diferite valori ale lui t1,dupa ce se asteapta,de fiecare data,revenirea la starea de repaus. Prin analiza Fourier a raspunsurilor inregistrate se obtine spectrul bidimensional,in functie de doua variabile de frecventa corespunzatoare t1 si t2. Spectrul va cuprinde o serie de varfuri aflate pe diagonala,reprezentand spectrul unidimensional,dar si alte varfuri asezate simetric fata de diagonala. Acestea indica interactiunile dintre protoni. Spectroscopia RMN bidimensionala e foarte utila pentru determinarea structurii proteinelor si a altor macromolecule biologice. [3]

Citeste si:  Cum calculezi cantitatea potrivita de apa pe care trebuie sa o bei in fiecare zi

UTILIZAREA RMN IN MEDICINA

Rezonanta magnetica nucleara a fost folosita cu success in medicina pentru obtinerea de imagini cu organe sau tesuturi afectate. Fiind mai sensibil decat tomografia computerizata ,se pot obtine imagini ale unor situatii patologice care in cazul CT nu sunt detectate. In 1985 a aparut un articol in American Journal of Roentgenology privind studiul afectiunilor orbitelor. Studiul a fost efectuat pe 100 de pacienti cu orbite normale care erau evaluati pentru patologia creierului si 21 de pacienti cu leziuni variate ale orbitelor. Imaginile RMN au fost comparate cu imaginile CT. Si imaginile RMN si cele CT au demonstrat anormalitatile tesutului moale in toate cazurile mai putin doua in care RMN nu a detectat anormalitatile. In mai multe alte cazuri RMN a oferit mai multe informatii decat CT. RMN are avantajul de a oferi detalii anatomice in imagini multiplanare,si este mai sensibil decat CT in detectarea hemoragiilor cronice subcutanate,de mici dimensiuni si in detectarea ischemiilor. CT este superior RMN in portretizarea detaliilor osoase fine. [4]

RMN a fost utilizat in studiul traumatismelor spinale acute si s-a dovedit a fi o metoda imagistica eficienta pentru demonstrarea traumatismelor oaselor si ligamentelor la pacienti care au suferit vatamari ale coloanei vertebrale. A fost eficient chiar si in descoperirea traumatismelor fine.

Aceasta metoda imagistica este folosita in toate domeniile medicinei,chiar si in biochimie. Este folosita pentru studii biochimice variate cum ar fi sinteza de L-lizina la bacteria Brevibacterium flavum ,mecanismul rezistentei insulinei in obezitate,transportul glucozei in muschiul scheletic,studiul ionizarilor si legarii de hidrogen in complexul inhibitor chimotripsina-glioxal,in studiul interactiunilor lizinei 41 cu liganzii la centrul activ.

ANALIZELE RMN LA CAP. PROCEDURA

RMN-ul este un instrument util pentru detectarea mai multor afectiuni ale creierului, inclusiv:

  • anevrisme;
  • scleroza multipla;
  • leziuni ale maduvei spinarii;
  • hidrocefalie – o acumulare de lichid spinal in cavitatile cerebrale;
  • accident vascular cerebral;
  • infectii;
  • tumori;
  • chisturi;
  • hematoame;
  • tulburari hormonale, cum ar fi acromegalia si sindromul Cushing (exces de productie de hormon adrenocorticotrop);
  • hemoragie;
  • inflamatie;
  • probleme de dezvoltare sau structura (de exemplu o malformatie Chiari);
  • probleme cu vasele de sange;
  • probleme aparute din cauza leziunilor anterioare

Un RMN la cap poate ajuta la determinarea posibilelor vatamari cauzate de un accident vascular cerebral sau leziuni ale capului. Medicul poate solicita, de asemenea, un RMN la cap pentru a investiga simptome precum:

  • ameteala
  • slabiciune
  • convulsii
  • schimbari de gandire sau comportament
  • vedere incetosata
  • dureri de cap cronice

Prin RMN pot fi identificate zonele creierului responsabile de vorbire si limbaj, sau de functia locomotorie. Face acest lucru masurand modificarile metabolice care au loc in creier atunci cand sunt indeplinite anumite sarcini. In timpul testului RMN, poate fi necesar sa efecuam sarcini mici cum ar fi raspunsul la intrebari de baza sau atingerea degetului mare cu varful degetelor.

ETAPELE DE PREGATIRE PENTRU RMN

Personalul medical trebuie sa ceara pacientului sa nu aiba metale in corp, inclusiv:

  • implanturi in urechea interna
  • articulatii artificiale
  • defibrilator sau stimulator cardiac
  • anumite tipuri de valve cardiace
  • stenturi vasculare
  • clip pentru anevrism cerebral

Se mai poate intampla ca personalul medical sa intrebe pacientul daca a lucrat cu tabla sau daca a fost ranit cu srapnel metalic. Toate acest lucruri pot afecta siguranta pacientului in timpul testului RMN. In cazul implanturilor stimulatoarelor cardiace, acestea pot inceta sa functioneze corespunzator din cauza campului magnetic puternic al aparatului RMN.

 

Daca pacientul poarta ceva care contine metal, inclusiv bijuterii sau ochelari de vedere, va trebui sa renunte la ele. Metalul interfereaza cu capacitatea aparatului RMN de a produce o imagine clara. Aparatele dentare sau plombele, de obicei, nu fac probleme insa, brichetele, pixurile sau anumite aparate dentare pot interfera. Personalul va cere pacientului sa poarte un halat de spital sau haine care nu contin elemente de fixare metalice. Nu trebuie sa fie dispozitive electronice in camera RMN.

Important: campul magnetic al unui RMN afecteaza copii nenascuti intr-un mod care nu este inca pe deplin inteles. Asadar femeile gravide trebuie sa ocoleasca RMN-ul.

In plus, pacientul trebuie sa anunte personalul daca sufera de claustrofobie. Daca da, este posibil sa trebuiasca a fi administrate sedative in timpul examenului sau sa caute un aparat RMN deschis. Aparatele RMN deschise au tuneluri mai largi, care tind sa fie mai tolerabile pentru pacientii cu claustrofobie. Aparatul are un buton de panica pe care pacientul il poate actiona in cazul in care nu mai rezista.

PROCEDURILE TESTULUI RMN LA CAP

In timpul examinarii, este important ca pacientul sa stea nemiscat pentru a obtine imagini cat mai clare. Copii au dificultati in a sta nemiscati si pot avea nevoie de sedare, administrata oral, rectal sau intravenos.

Pacientul se intinde pe masa care va intra in aparatul RMN. Masa intra intr-un magnet mare in forma de tub. Cand masa a intrat, tehnicianul va face mai multe imagini ale creierului, fiecare dintre acestea durand in jur de cateva minute. Aparatul, de obicei are un microfon care permite pacientului sa comunice cu personalul.

Testul RMN dureaza in mod normal 30-60 de minute. Este posibil ca pacientul sa primeasca o solutie de contrast, de obicei gadoliniu, intravenos, pentru a permite aparatului RMN sa vada mai usor si clar anumite parti ale creierului, in special vasele de sange. Scanerul RMN va emite zgomote puternice in timpul procedurii. Pacientului i se vor oferi dopuri de urechi sau casti pentru a bloca zgomotele aparatului RMN sau pentru a asculta muzica in timpul testului.

Nu exista riscuri asociate cu RMN in sine. Exista foarte putine sanse ca pacientul sa aiba o reactie alergica la solutiile de contrast. Este important sa informeze personalul medical in cazul in care are o functie renala scazuta. Este posibil sa nu fie sigura utilizarea unei functii de contrast in acest caz.

CE SE INTAMPLA DUPA RMN?

Dupa test, pacientul poate parasi aparatul. Daca a fost sedat pentru examen, personalul il poate muta intr-o zona de recuperare pana se va trezi – de obicei la 1-2 ore dupa primirea sedativului.

Un radiolog va analiza imaginile RMN si le va oferi doctorului. Rezultatul va fi disponibil rapid daca a fost o procedura de urgenta.

Articolul precedent4 tehnici cu care poti adormi copilul in 4 secunde
Articolul următorDe ce ne amortesc mainile cand dormim si cum sa oprim asta?!

LĂSAȚI UN MESAJ

Mesajul tau
Numele tau