9 lucruri pe care îmi doresc să le fi ştiut despre operaţia de bypass gastric, înainte de a o face

0
1284

„Nu îmi era foame, însă tot îmi doream să mănânc”.
Cristina avea 29 de ani atunci când s-a hotărât să facă o operaţie de gastric banding. Deşi nu suferea de diabet, tensiune arterială crescută sau de alte boli asociate obezităţii, care le fac de obicei pe multe femei să apeleze la chirurgia bariatrică, ea se săturase să vadă pe cântar numărul mare de kilograme pe care le avea. „M-am luptat cu greutatea în exces toată viaţa, e ceva ce întotdeauna mi-am dorit să fac”
Din păcate, procedura- prin care se crează un mic săculeţ al stomacului prin ataşarea unui inel reglabil în jurul părţii superioare a acestuia- nu a ieşit exact aşa cum spera ea. Deşi a scăzut mult în greutate, la aproximativ un an şi jumătate după operaţie, inelul a fost absorbit de stomacul ei. Cu alte cuvinte, corpul ei a încercat să respingă inelul gastric creând ţesut cicatrizant în jurul lui, unul dintre riscurile posibile (deşi rar întâlnite) pe care le prezintă această operaţie, conform specialiştilor în domeniu. „Nu puteam să beau sau să mănânc nimic din cauza acelul ţesut cicatrizant care se forma în jurul inelului gastric. Acesta făcea ca inelul să devină foarte strâns şi ajunsesem să vomit săptămâni la rând”. La mijlocul anului 2015, ea a făcut o operaţie de urgenţă pentru înlăturarea inelului.
În opt luni, Cristina a ajuns înapoi la greutatea de dinaintea operaţiei şi a pus şi alte kilograme în plus. Avea 157 de kilograme când şi-a spus că s-a săturat “Am purtat o discuţie lungă cu doctorul meu despre bypass-ul gastric versus inel şi după ce am făcut o mulţime de cercetări, am fost 100% sigură că vreau să o fac”.
În ciuda tuturor complicaţiilor operaţiei anterioare, Cristina spune că nu a fost foarte îngrijorată. Prin bypass-ul gastric, dimensiunea stomacului scade prin crearea unui mic săculeţ din partea superioară a stomacului care este despărţită de restul stomacului. Intestinul subţire este apoi divizat şi conectat la noul săculeţ al stomacului.
În luna Octombrie 2015, ea a ales să facă un bypass gastric laparoscopic, cu acelaşi chirurg bariatric care îi înlăturase inelul gastric.
Acum, după încercarea a două tipuri de chirurgie a scăderii în greutate, iată câteva lucruri pe care Cristina îşi doreşte să le fi ştiut despre bypass-ul gastric şi efectele sale secundare, înainte de a îl face.

1. „Nu doare atât de tare cum credeam.”

Privit din exterior, bypass-ul gastric pare mai intens decât operaţia cu inel gastric: e de înţeles, efectiv îţi detaşează o parte a sistemului digestiv. „Credeam că va fi mult mai dureros şi că operaţia va necesita o perioadă mai lungă de recuperare” spune Cristina. „Şi în vreme ce recuperarea a fost mai lungă, nu a fost mai dureros. În comparaţie cu alte operaţii pe care le-am făcut, asta a fost destul de uşoară”.

2. „Pomparea aerului a durut cel mai mult.”

În orice operaţie laparoscopică minim invazivă (cum ar fi bypass-ul gastric), doctorii nu te taie cu totul. În loc să facă asta, ei introduc mici instrumente chirurgicale printr-o incizie micuţă şi folosesc o cameră pentru a opera din exterior. Pentru a putea vedea şi a avea spaţiu de operare, ei pompează dioxid de carbon în corp în jurul părţii pe care o operează. Aşa că în cazul bypass-ului gastric, gazul este pompat în stomac şi intestine. Deşi gazul este scos înainte de închiderea inciziei, inevitabil, înăuntru tot rămâne puţin din acesta. Aşa că pacienţilor li se cere să se mişte în permanenţă imediat după operaţie, pentru a ajuta corpul să elimine aerul. „Chiar dacă de abia ai ieşit din operaţie şi eşti obosită şi ai dureri, trebuie să continui să te plimbi” spune Cristina. „Simţi aerul cum se duce în sus, înspre umeri. Este de 10 ori mai dureros decât vindecarea propriu-zisă de după operaţie”. Eliminarea întregii cantităţi de CO2 a durat câteva zile. ” Sunt o persoană foarte ambiţioasă, aşa că respiram adânc şi mă gândeam la ţelul final, pentru a reuşi să o scot la capăt” spune ea.

Citeşte şi  Jocurile educative-solutia pentru o minte agera

3. „Am avut timp de o săptămână un tub care îmi ieşea din stomac.”

Timp de o săptămână după operaţia de bypass gastric, mulţi pacienţi au o punguţă care atârnă în afara corpului şi care este conectată la un tub subţire care este ataşat stomacului, asta permite fluidelor în exces să se dreneze din abdomen, conform specialiştilor. Şi trebuie curăţată în fiecare zi, ne spune Cristina, ” Este extraordinar de dificil” mai adaugă ea. „Este o senzaţie scârboasă şi dureroasă când ştii că acel tub este ataşat unui organ din corpul tău şi că poţi vedea asta..” Din fericire, mătuşa Cristinei este asistentă şi a ajutat-o să cureţe dispozitivul, până când acesta a fost înlăturat.

4. „A trebuit să dorm ridicată.”

În primele câteva săptămâni de după operaţie, Cristina a dormit într-o poziţie de semi-şezut. „Sunt o persoană care doarme pe burtă sau pe o parte, însă nu ai voie să dormi pe burtă pentru două sau trei săptămâni”. „Este ciudat şi deloc comfortabil, în special când tu încerci să te refaci după o operaţie importantă” spune aceasta. Din fericire, medicamentele contra durerii, alături de oboseala extremă cauzată de procesul de vindecare, au ajutat-o să doarmă.

5. „Nu îmi era foame, dar vroiam să mănânc.”

Pe măsură ce corpul tău se reface după operaţie şi se adaptează noului sistem digestiv, doctorii recomandă o dietă lichidă. În ciuda faptului că nu îi era foame cu adevărat, Cristina a fost surprinsă de pofta de mâncare. „Este ciudat să fii nevoit să te obişnuieşti să nu mănânci mâncare adevărată” spune ea. Cristina a ţinut o dietă lichidă şi a consumat mâncăruri moi timp de aproximativ două luni.. „Nu credeam că o să îmi lipsească actul de a mânca”. Trecerea pe lângă camera mamei sale la ora servirii mesei era dificilă. „Ea mânca şi eu eram ceva de genul “mâncare…o fi bună?”
Pentru a reuşi să depăşească momentul, Cristina a încercat o varietate de băuturi proteice puse în blender. În special un preparat cu ricotta şi parmezan, un ou şi condimente, gătite până când se formau bule, era favoritul ei. „Prepararea mai multor feluri cu gusturi diferite m-a ajutat să nu mă simt trasă pe sfoară sau lăsată pe dinafară”.

6. „Mi-a căzut mult păr.”

Chiar dacă Cristina a fost norocoasă că a avut o podoabă capilară bogată înainte de operaţie, ea spune că a pierdut 30% din păr după aceasta. Conform specialiştilor, pierderea părului este normală după orice fel de operaţie şi este în special asociată operaţiei de scădere în greutate. Asta se întâmplă deoarece corpul absoarbe mai puţini nutrienţi. „Ştiam că există această posibilitate, însă sperăm să nu mi se întâmple tocmai mie”. „Oamenii îmi spun că nu se observă, însă eu văd diferenţa”. „Mă uit la pozele mai vechi şi deşi pe atunci eram mult mai grasă, în acelaşi timp îmi spun ‘frate, uite ce păr aveam!'”. Cristina se lupta cu căderea părului luând suplimente cu biotină şi utilizând un şampon şi un balsam special.”Nu ştiu sincer dacă astea mă ajută sau nu, fiindcă îmi este prea frică să renunţ la utilizarea oricăruia dintre ele ca să aflu!” zice ea.

7. „Îmi este super rău dacă mănânc orice fel de zahăr.”

Unul dintre efectele secundare neplăcute ale operaţiei de bypass gastric, conform specialiştilor, este cel al sindromului de dumping. Pentru că noul săculeţ al stomacului nu poate digera toate alimentele, cum ar fi carbohidraţii simpli (ex zahărul)şi câteodată îndulcitorii artificiali, acele alimente sunt respinse şi cauzează greaţă, vomă, dureri abdominale, crampe, diaree şi stări de slăbiciune. Din moment ce carbohidraţii simpli sunt unii dintre cauzele acestor simptome ale sindromului de dumping, pacienţii care au suferit un bypass gastric, sunt sfătuiţi să evite toate tipurile de zahăr pe viaţă.
Deşi Cristina a învăţat să citească etichetele de pe alimente şi să evite tot ce conţine orice tip de zahăr, îi este aproape imposibil să stea departe de acesta. Într-una din dăţi, de exemplu, Cristina spune că a comandat ceea ce credea că este o Cola dietetică, dar i s-a adus una normală, plină de zahăr. „Severitatea m-a surprins,” afirmă Cristina. „Credeam că se exagerează cu ce se spune, doar ca să te facă să nu mănânci ce nu trebuie, însă senzaţia este că ai un infarct care durează 20 sau 30 de minute”. „Mă ia ameţeala şi am o senzaţie de plutire şi inima începe să îmi bată foarte repede.”. Cristina spune că se întinde şi îşi acoperă capul cu perne până când trec senzaţiile neplăcute.
Din fericire, Cristina spune că nu este o persoană căreia îi place zahărul, însă din când în când i se face poftă de dulce. Când se întâmplă asta, apelează la îngheţată cu lămâie din congelator, care conţine stevia. „Zahărul fals poate cauza efectul de dumping, dar atâta timp cât porţiile sunt mici, totul e în regulă.”. Şi dacă se întâmplă să meargă la o petrecere unde există tort şi chiar vrea să mănânce din acel tort, atunci ia o singură gură, de poftă. “O gură de ceva dulce nu cauzează probleme digestive” explică ea. „Plus că este uşor să nu exagerezi cu dulcele când consecinţele sunt atât de rapide şi dureroase”.

Citeşte şi  Cum sa alegi corect produsele folosite zilnic, pentru a fi sanatos

8. „De fapt slăbirea necesită mult efort.”

În primele şase luni de după operaţie, Cristina a slăbit 23 de kilograme, adică nu atât de mult pe cât spera ea. Apoi timp de trei luni, greutatea ei s-a plafonat. Ea şi-a dat seama că deşi stomacul ei era mult mai mic, avea nevoie să îşi regândească obiceiurile alimentare pentru a vedea un progres constant.
„Am crezut că odată ce mă operez voi putea să mănânc orice îmi doream” spune ea. Asta includea şi o mulţime dintre alimentele ei preferate: pâine, cartofi, paste, snack-uri procesate şi multe mese cu prietenii la restaurant. „Chiar dacă mâncam cantităţi foarte mici, nu dădeam atenţie alimentelor pe care le consumam.” „Operaţia nu este o soluţie ci un instrument care să te ajute să ajungi acolo unde îţi doreşti.”
Acum ea urmează o dietă ketogenică modificată, săracă în carbohidraţi şi bogată în grăsimi şi proteine. Încearcă să consume sub 25 grame de carbohidraţi pe zi şi evită toate alimentele procesate. În locul lor, ea consumă multe legume şi mese cu multe proteine pe care le pregăteşte în casă. Pe lângă asta, îşi notează fiecare îmbucătură. La doi ani după operaţie, Cristina slăbise în total 60 de kilograme, ajungând la o greutate de 96 de kilograme. Ceea ce este un mare progres, deşi ar fi vrut să mai slabească încă 40 de kilograme. „Acum am mai multă energie. E ca şi cum corpul meu funcţionează mai eficient.”. Cu toate astea, Cristina spune că încă îi este poftă de carbohidraţi tot timpul.”Ce mă ajută să trec de asta este cheat meal -ul lunar, adică masa cu care trişez. Şi mă asigur că este una corespuzătoare de fiecare dată” zice ea.

9. „Am o nouă perspectivă asupra vieţii.”

Imediat după operaţie, Cristina spune că pierderea greutăţii a ajutat-o să se simtă mai încrezătoare în viitor. Apoi a venit plafonarea. Însă acum, ea susţine că experienţa asta i-a fost de folos. „Ştiu că pot să fac asta deşi este foarte greu”. „M-a făcut mai tenace şi mi-a dat un nou unghi asupra felului în care mă văd şi al lucrurilor pe care le pot face.”
Ce a fost esenţial: posibilitatea de a se ierta atunci când inevitabil greşeşte. „Ai unele zile rele în care mănânci prea mult pentru că nu îţi dai seama de ce faci” mărturiseşte ea. „Însă niciodată nu aş da timpul înapoi şi să nu fac operaţia. Este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată pentru mine.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Mesajul tau
Numele tau