Spre deosebire de cele mai multe proaspete mame, eu eram complet nepregătită să fiu mamă. Probabil că nimeni nu te poate pregăti complet pentru perioada care urmează, însă eu în special nu eram pregătită pentru extenuarea fizică şi mentală care a urmat. Au fost atât de multe nopţi în care nu am dormit, că aş fi putut să adorm şi în picioare. Somnul era foarte important pentru mine, mai degrabă aş fi renunţat la mâncare decât să renunţ la somn. Eram şi foarte hotărâtă în privinţa împărţirii patului. Nu urma să împart patul. Normal că îmi ador copiii, însă îi ador şi mai mult când fiecare ne retragem în spaţiul personal, în special în patul personal, la finalul zilei.
Acum doi ani, îmi aduc perfect aminte că mă pusesem la culcare şi eram complet relaxată, lăţită pe tot patul şi învelită cu pătura pufoasă până la gât. Adormisem, când ceva m-a împuns. M-am trezit speriată şi l-am văzut pe fiul meu lângă pat. S-a aplecat şi m-a întrebat “Mami pot să dorm şi eu cu voi?”. Copiii mei au fost întotdeauna foarte buni somnorici. Bine, am avut şi eu puţin de muncă aici ca să îi aduc în acest stadiu. Am citit multe cărţi şi am ţinut minte părţile care se potriveau în cazul nostru şi i-am ajutat să înveţe să doarmă corect şi bine. Aşa că ştiu ce spun experţii despre copiii care se trezesc în mijlocul nopţii. Când copilul se trezeşte în toiul nopţii ar trebui să urmezi paşii de mai jos:
1. Sub nici o formă nu laşi copilul să doarmă cu tine în pat. Dacă o să accepţi asta chiar şi o singură dată, la fel de bine poţi să predai cheile copilului şi să te obişnuieşti că de acum el o să fie la putere. Bomboanele şi cariocile aruncate peste tot vor domni în casă ( nu că nu asta ar fi deja situaţia..).
2. Nu băga copilul în seamă. Nu comunica cu el şi nu îi arăta că te impresionează în vreun fel. Îngrijorarea este o dovadă de slăbiciune şi ei vor profita de asta.
3. Ia copilul de mână şi du-l în camera lui în pat. Înveleşte copilul şi ieşi repede din cameră.
4. Când copilul vine din nou la tine plângând, nu vorbi cu el, du-l înapoi în cameră. Acum fugi repede înapoi în patul tău şi înveleşte-te repede în speranţa că o să te lase în pace şi că o să te poţi culca.
5. Repetă paşii 2 şi 4 până dimineaţă. Ia în considerare că nu vei putea conduce, sau opera maşinării grele pentru cel puţin 2 săptămâni.
În momentul în care am auzit întrebarea, toate astea mi-au trecut prin minte: ăsta e momentul în care trebuie să îl duc în patul lui? O să intru în belele dacă îl las să doarmă aici? Dormeam toţi aşa de bine! În mod normal, dacă nu cumva patul a luat foc, nici nu văd vreun motiv să mă dau jos din el şi mai ales în mijlocul nopţii. M-am uitat la ceas şi era 1.20 dimineaţa. “Da” şi apoi l-am tras în pat, unde s-a cocoloşit între mine şi taică-su. Am dormit buştean restul nopţii.
De atunci au trecut ceva sute de nopţi şi în fiecare seară copilul vine lângă pat şi întreabă “Mami pot să dorm şi eu cu voi?”. Mi se pare super dulce că încă întreabă înainte. Oare o fi moştenit bunul simţ, sau deja îşi dă seama că nimic nu i se cuvine şi că lucrurile se pot schimba oricând. Deocamdată, răspunsul meu întotdeauna o să fie “da”. E ceva mult mai plăcut decât mi-aş fi putut imagina. De multe ori, mă ia de mână cu mâna lui mică dis-de-dimineaţă, când nimeni încă nu s-a trezit complet. În weekend, dimineţile sunt de vis. Să nu mai zic de sărbători. Este ceva special la acest timp pe care îl petrecem împreună. Sunt foarte conştientă că în curând se va termina. Va veni şi acea noapte în care nimeni nu va mai veni lângă pat să mă întrebe dacă poate să doarmă cu mine. Aşa că îi spun micului meu prinţ, întreabă-mă, întreabă-mă în fiecare seară dacă tu aşa simţi. Vino la mine când te simţi singur, speriat, sau doar îţi e dor de mami. Vino şi pune-mi întrebarea aia a ta, la care ştii că întotdeauna voi spune da.
