Atunci când vrei tot ce este mai bun pentru copii tăi, care este primul lucru care îţi vine în minte? Mâncarea, probabil cea organică, sănătoasă, integrală. Următorul lucru ar fi educaţia. Probabil că ai luat în considerare mai multe şcoli până să alegi una- sau ai ales până la urmă homeschooling-ul. Dar cu fericirea cum rămâne? Să îţi dai seama cum ar trebui să procedezi, pentru a avea valori morale sănătoase în familie( pe lângă acele snack-uri fără zahăr), nu trebuie să fie mai uşor de zis decât de făcut.
Iată cum
Ai făcut vreodată asta? Griji ( cine nu le are?)
Încearcă asta: Fă o verificare a realităţii.
Copiii pot prelua de la părinţi anxietatea şi grijile, deoarece sunt foarte sensibili şi receptivi. Sunt ca nişte bureţi sentimentali. Rezolvarea este să faci o verificare a realităţii, pentru a te face atât pe tine, cât şi pe copilul tău, să înţelegeţi că multe dintre griji sunt nefondate.
Iată un exerciţiu care funcţionează atât în cazul adulţilor cât şi al copiilor. Trasează o linie pe mijlocul unei foi de hârtie. În stânga, scrie cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, în cazul respectivei temeri. De exemplu: copilul ar putea să creadă că dacă ia o notă proastă, va rămâne repetent şi colegii vor face glume pe seama lui. Apoi, în partea dreaptă, pune pe hârtie lucrurile care probabil se vor întâmpla în realitate. În cazul unei note proaste, copilul probabil că va avea nevoie de ajutor pentru a lua o notă mai bună la următorul test.
Ai făcut vreodată asta? Să bombăneşti despre oamenii care vă enervează
Încearcă asta: Găseşte ceva frumos de spus.
Este foarte uşor să îl faci în fel şi chip pe cel care ţi-a tăiat calea în trafic, sau să vezi cum copilul tău vorbeşte urât despre un coleg nesuferit (ce, nu o merită?). Însă atunci când îi vei trata pe alţii cu compasiune, vei face primul pas spre a te iubi pe tine însuţi şi nu e asta ceva ce a-i vrea să îl înveţi şi pe copilul tău?
Atunci când te vei pune în pantofii altuia şi îţi vei învăţa şi copilul să facă la fel, vă va fi uşor să gândiţi mai frumos, în loc să îi condamnaţi pe toţi cei care greşesc. De exemplu, poţi să îi spui celui mic ( şi chiar şi ţie) că poate acel şofer se grăbea să ajungă la doctor cu copilul său, sau că acel coleg nesuferit de la şcoală nu are nici un prieten apropiat. Aceste prezumţii ar putea fi sau nu adevărate, dar ce contează? Dintr-o dată v-aţi transformat în persoane cărora le pasă, în loc să fiţi îmbufnaţi. Ideea este să îţi reaminteşti că cei mai mulţi oameni, de obicei îşi dau silinţa atât cât pot ei.
Ai făcut vreodată asta? Te-ai plâns despre ceva ce nu ţi-a ieşit aşa cum îţi doreai
Încearcă asta: Fii recunoscător pentru alte lucruri
Ne plângem pentru că aşa ne stă în fire şi de cele mai multe ori o facem fără să ne gândim înainte şi copii preiau asta şi o adaptează în felul lor. Însă probabil că tu încerci să creşti un copil care să fie recunoscător pentru ceea ce are bun în viaţă. Şi cum poţi face asta să se întâmple?
Atunci când copilul se plânge spune-i să îţi zică şi două lucruri pentru care este recunoscător. Îl poţi pune să le şi scrie, deoarece aşa va da mai multă atenţie decât dacă doar le rosteşte şi se va gândi şi mai bine la acele două lucruri. Dacă vei înlocui văicărelile cu recunoştinţa vei observa o îmbunătăţire în comportament.
Ai făcut vreodată asta? Să dai vina pe altcineva
Încearcă asta: Asumă-ţi ceea ce faci
Oamenii care au impresia că fericirea lor depinde de alţii ( sau de împrejurări) tind să fie mult mai stresaţi decât persoanele care ştiu că ei deţin controlul sentimentelor. Ajută-ţi copilul să renunţe la ideea că totul se întâmplă din cauza altcuiva ( El mi-a zis să fac asta..!) şi vor fi mai puţini nervi atunci când ceva nu iese bine şi mai multă bucurie atunci când totul iese aşa cum ar fi trebuit.
Este indicat să îi înveţi pe cei mici cu aceste trei idei: tu deţii controlul asupra felului în care simţi, a felului în care gândeşti şi asupra felului în care acţionezi. Nu tu controlezi sentimentele, gândurile şi acţiunile altora şi tot ceea ce faci, spui şi simţi, depinde doar de tine.
Foarte bune sfaturile. De aplicat și pentru cei care nu sunt părinți 🙂
Meseria de parinte clar nu te nasti cu ea, dar zi de zi, cred ca inveti din mers tot ceea ce trebuie, iar uneori si copilul te invata.
Foarte bine spus . Cred ca multi ar trebui sa asculte aceste sfaturi
Sfaturi utile pentru anii ce vor veni:)
Nu sunt mama si nici nu ma vad in viitorul apropiat, dar articolul tau m-a facut sa reflectez la viata de zi cu zi si observ multe greseli pe care le facem fara macar sa realizam.
Intotdeauna imi doresc sa descopar metode moderne si eficiente de parenting – ideile tale mi se par super!
p.s. Cred ca voi fi un parinte foarte stresa(n)t…cand va veni vremea…
Foarte bune sfaturile, chiar aveam nevoie sa citesc un articol de genul. Super!
Puterea exemplului ajuta de fiecare data!
chestia cu bombanitul si frustarea ca nu mi-a iesit ceva s defectele mele cele mai mari:))
Copiii sunt cei mai buni psihologi. Trebuie sa invatam sa ii ascultam. Momentan nu am copii dar atunci cand voi avea aceasta bucurie voi face tot posibilul sa nu il sufoc.
Foarte utile sfaturile. Unele sunt demne de urmat
Sunt foarte bune sfaturile pentru toti, parinti sau nu. Daca le-am aplica ar fi o lume mai buna
Total de-acord!
De fericire trebuie sa ne ingrijim cel mai mult si restul vin de la sine.