Lacrimi, certuri şi vorbe spuse pe la spate – să creşti o fată ajunsă în pragul adolescenţei nu este tocmai floare la ureche. Cu toate acestea, e bine să ştii că iubind-o şi plăcând-o, nu merg tot timpul mână în mână.
Este supărător la un moment dat, să ştii ca mamă iubitoare că fiica ta ajunge mai devreme acasă de la un eveniment social sau nu are nici un plan, ceea ce înseamnă ca va fi acasă toată noaptea. Nici o mamă nu şi-ar imagina că avându-şi fata acasă, ar lăsa-o să-şi dorească să aibă motiv să plece. Poate te întrebi dacă fiica ta va fi din nou drăguţă cu tine? Da. Dar să-ţi facă pe plac? Garantat nu.
Fetele pot aduce lacrimi pe obrazul mamelor şi sentimente de duşmănie uneori, pentru mai multe motive. De exemplu, o adolescentă se dă grozavă cu competenţele sale într-un domeniu în care nu a căpătat încă experienţă. Şi acest lucru poate fi frustrant. S-ar putea să vrei să pui întrebări de genul – „Cum poţi fi mai exact un şofer bun fără să ai carnet?” sau „Când ai devenit aşa bună la sport? Din câte ştiu, încă înveţi să fii expertă la capitolul prăjit feliile de pâine.”Când comportamentele ei mult prea avansate şi comentariile sunt aruncate de ea către tine precum bolovanii dintr-o catapultă, nu poţi face nimic în acest sens, dar totuşi poţi simţi forţa loviturii. Dar eu îţi recomand să lucrezi cu sârguinţă pentru a te menţine echilibrată. Atunci când din gura fetei tale, ies anumite comentarii mai deplasate, nu lăsa să ţi se întâmple şi ţie la fel.
În primul rând, trebuie să ţii minte de fiecare dată că fata ta nu face decât să urmeze legile firii şi să lucreze ascultătoare pentru a câştiga mai multă independenţă din partea ta. Prin urmare, comportându-te ca o nesuferită, nu faci decât să îmbunătăţeşti lucrurile. Oricum, cu cât petreci mai puţin timp cu ea, cu atât mai independentă ea va deveni şi alături de acest aspect, va deveni şi mai fericită. Ea trebuie să se regăsească – chiar cu preţul judecăţii tale sănătoase.
Şi nu în ultimul rând, tot timpul caută să priveşti lucrurile dintr-un unghi al compasiunii, de dragul tău şi al fiicei tale. Adolescenţa este ca un exerciţiu ce îţi testează rezistenţa, şi procesul este încurajat de bunăvoinţă şi simţul realităţii.