Creşterea copiilor într-un mod pozitiv

Cum să creşti copii fericiţi şi echilibraţi într-o lume plină de veşti rele.

7
756

Atunci când vrei tot ce este mai bun pentru copiii tăi, care este primul lucru care îţi vine în minte? Mâncarea, probabil cea organică, sănătoasă, integrală. Următorul lucru ar fi educaţia. Probabil că ai luat în considerare şi şcolile, atunci când ai ales unde să stea familia ta. Dar cu fericirea cum rămâne? Cu atât de multe pe cap în fiecare zi a acestei vieţi alături de copii şi fiind nevoită să îţi dai seama cum ar trebui să procedezi pentru a avea valori morale sănătoase în familie, pe lângă acele snack-uri fără zahăr, toate sunt mai uşor de zis decât de făcut. Asta până acum: aceste simple schimbări ale felului în care gândeşti şi vorbeşti cu copiii tăi, îţi vor îmbunătăţi viziunea asupra vieţii şi vor aduce copiilor beneficii pentru mulţi ani de acum înainte.

Ai făcut vreodată asta? Să bombăneşti despre oamenii care sunt enervanţi (sau mai rău de atât)
Fă această schimbare: Găseşte ceva frumos de spus

Este foarte uşor să îl faci în fel şi chip pe cel care ţi-a tăiat calea în trafic, sau să vezi cum copilul tău vorbeşte urât despre un coleg nesuferit (ce, nu o merita?). Însă atunci când îi vei trata pe alţii cu compasiune, vei face primul pas spre a te iubi pe tine însuţi; şi nu e asta ceva ce vrei să îl înveţi şi pe copilul tău? Atunci când te vei pune în pantofii altuia şi îţi vei învaţa şi copilul să facă la fel, vă va fi uşor să gândiţi mai frumos, în loc să îi condamnaţi pe toţi cei care greşesc. De exemplu, poţi să îi spui celui mic ( şi chiar şi ţie) că poate acel şofer se grăbea să ajungă la doctor cu copilul său, sau că acel coleg nesuferit de la şcoală nu are nici un prieten apropiat. Aceste prezumţii ar putea fi sau nu adevărate, dar ce contează? Dintr-o dată v-aţi transformat în persoane cărora le pasă, în loc să fiţi îmbufnaţi. Ideea este să îţi reaminteşti atât tu cât şi copilul tău, că cei mai mulţi oameni, de obicei, îşi dau silinţa atât cât pot ei.
Acest tip de reacţie la adresa celorlalţi oameni, îl va ajuta de asemenea pe copilul tău să înţeleagă cum văd alţii acţiunile sale mai puţin frumoase. Una dintre prietenele mele îmi povestea că băieţelul ei, în vârstă de 5 ani, a văzut că un prieten de-al lui necăjea o fetiţă şi s-a alăturat şi el “distracţiei” până când fetiţa a început să plângă şi a fugit la mama ei. Prietena mea i-a spus fiului ei, că din moment ce acea fetiţă nu îl mai văzuse până atunci, tot ce îşi va aduce aminte despre el, va fi ceva neplăcut. L-a întrebat dacă aşa vrea să fie cunoscut printre alţi copii şi băieţelul a spus că nu. Într-un final cei doi au găsit o metodă prin care cel mic să îi ceară scuze fetiţei.
Indiferent cât de frustrantă ar fi situaţia cu care copilul tău are de-a face, ajută-l să găsească ceva bun de zis despre ea. În unele cazuri, asta presupune un comportament mai frumos, cum a fost şi în cel al fiului prietenei mele. În alte cazuri, cum ar fi de exemplu cel în care copilul tău se supără că alt copil se pricepe mai bine să construiască o casă din piese lego, ar trebui să îi spui că fiecare copil are diverse capacităţi mai dezvoltate, sau lucruri în care s-a specializat. Eu îi spun fiicei mele “ dacă eu mă descurc mai bine ca tine la ceva, este pentru că am mai mulţi ani de experienţă, dacă te pricepi la un lucru foarte bine, fără a îţi da silinţa foarte mult, înseamnă că aşa eşti tu. Dacă cineva care se chinuie să facă ceva la care nu se pricepe şi nu îi iese prea bine, înseamnă că aşa este el. Nu este nici o ruşine să fi tu însăţi şi să faci lucrurile cum poţi tu”

Citeşte şi  Copiii? Stresaţi?

Ai făcut vreodată asta? Griji (Cine nu îşi face?)
Fă această schimbare: Fă o verificare a realităţii

Îngrijorarea se potriveşte cu parenting-ul la fel cum pamperşii se potrivesc cu bebeluşii. Mănâncă Mihai destule legume? Are Cristina destule jucării? Prea multe jucării? Jucăriile potrivite? Dar atunci când grijile ajung să te copleşească, sau devin o obişnuinţă, nu sunt de nici un ajutor.
Copiii pot prelua de la părinţi anxietatea şi grijile, deoarece sunt foarte sensibili şi receptivi. Sunt ca nişte bureţi sentimentali. Rezolvarea este să faci o verificare a realităţii, pentru a te face atât pe tine, cât şi pe copilul tău, să înţelegeţi că multe dintre griji sunt nefondate. Îngrijorarea este în mintea noastră. Trebuie să te trezeşti la realitate ca să vezi care este de fapt adevărul.
Iată un exerciţiu care funcţionează atât în cazul adulţilor cât şi al copiilor. Trasează o linie pe mijlocul unei foi de hârtie. În stânga, scrie cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, în cazul respectivei temeri. De exemplu: copilul ar putea să creadă că dacă ia o notă proastă, va rămâne repetent şi colegii vor face glume pe seama lui. Apoi, în partea dreaptă, pune pe hârtie lucrurile care probabil se vor întâmpla în realitate. În cazul unei note proaste, copilul probabil că va avea nevoie de ajutor pentru a lua o notă mai bună la următorul test.
Dacă ai un copil mic, ajută-l să dea grijilor un nume inventat de el, cum ar fi “gândăcelul îngrijorat” sau “iepurele fricos”. Apoi tu dă un nume gândirii logice a copilului, cum ar fi “creieraşul cel isteţ” şi jucaţi diverse roluri: Ce crede gândăcelul îngrijorat despre serbarea de Crăciun? Creieraşul cel isteţ ce ar crede în locul lui? Există şansa ca micul creieraş isteţ să ştie că îngrijorările sunt exagerate.
Într-un final, dacă lucrul de care te temeai tu sau copilul, nu se întâmplă deloc, fiţi conştienţi de asta şi sărbătoriţi-o. Asta ar trebui să fie învăţătură de minte că data viitoare când te îngrijorezi prea mult, s-ar putea să o faci absolut degeaba.

Ai făcut vreodată asta? Să te plângi de ceva care nu a ieşit cum ar fi trebuit?
Fă această schimbare: Fii recunoscătoare pentru alte lucruri

Ne plângem pentru că aşa ne stă în fire şi de cele mai multe ori o facem fără să ne gândim înainte şi copiii preiau asta şi o adaptează în felul lor. Însă probabil că tu încerci să creşti un copil care să fie recunoscător pentru ceea ce are bun în viaţă. Şi cum poţi face asta să se întâmple?
Atunci când copilul se plânge, spune-i să îţi zică şi două lucruri pentru care este recunoscător. Îl poţi pune să le şi scrie, deoarece aşa le va da mai multă atenţie decât dacă doar le rosteşte şi se va gândi şi mai bine la acele două lucruri. Dacă vei înlocui văicărelile cu recunoştinţa, vei observa o îmbunătăţire în comportament.
Ştiu părinţi care au aplicat diverse metode prin care să îi facă pe copiii lor să realizeze cât de norocoşi sunt că au o familie iubitoare, mâncare suficientă, îmbrăcăminte şi adăpost, spre deosebire de alţi copii de pe planetă. Aceştia au arătat copiilor poze ce ilustrau condiţii vitrege de trăi, în cărţi sau pe internet şi au vizionat documentare adecvate vârstei celor mici, despre cum se trăieşte în alte părţi ale lumii.
O altă idee care a fost testată de părinţi: analizează lucrurile care cauzează nemulţumirea, asta te va ajuta pe tine şi pe copii să realizaţi cât de insignifiante sunt în comparaţie cu toate lucrurile bune pe care le aveţi în viaţa voastră. Dacă cel mic se plânge că a avut o zi grea, ajută-l să descopere ce anume i-a stricat ziua mai exact. Poţi începe cu câteva lucruri ca “Îţi aduci aminte când te-ai trezit de dimineaţă şi tati făcuse omletă? Asta a fost ceva plăcut. Apoi am mers împreună până la staţia de autobuz. Asta a fost ceva plăcut” şi continuă să enumeri alte câteva evenimente de pe parcursul zilei, până când copilul îţi va spune că s-a împiedicat şi a căzut în clasă şi toţi colegii au râs de el. De fapt a avut parte de doar cinci minute “grele”. Fiica mea de exemplu, chiar a ajuns să spună “mami nu vrei să îţi povestestc despre cele trei minute şi jumătate complet enervante”. Şi tu poţi face la fel. Nu lăsa calculatorul ăla care s-a blocat de câteva ori în timpul orelor de muncă, să îţi strice toată ziua, de altfel una foarte bună.

Citeşte şi  Fiecare copil minte – smecheria este sa stii cum sa te descurci cu asta

Ai făcut vreodată asta? Să dai vina pe altcineva
Fă această schimbare: Asumă-ţi responsabilitatea

Oamenii care au impresia că fericirea lor depinde de alţii ( sau de împrejurări) tind să fie mult mai stresaţi decât persoanele care ştiu că ele deţin controlul sentimentelor. Ajută-ţi copilul să renunţe la mentalitatea de victimă (şi fă-o şi tu) şi vor fi mai puţini nervi atunci când ceva nu iese bine şi mai multă bucurie atunci când totul iese aşa cum ar fi trebuit.
Când fiica mea mai scapă mici diamante în discuţiile noastre, cum ar fi “el m-a pus să fac asta” sau “tu mă faci să mă simt…”îi aduc aminte mereu de aceste trei idei: tu deţii controlul asupra felului în care simţi, a felului în care gândeşti şi asupra felului în care acţionezi. Nu tu controlezi sentimentele, gândurile şi acţiunile altora şi tot ceea ce faci, spui şi simţi, depinde doar de tine.
O atitudine responsabilă îi poate fi de ajutor copilului chiar şi în situaţiile în care clar este vina altcuiva, deoarece deţine controlul asupra felului în care reacţionează în circumstanţe neplăcute. Spune-i că acea persoană care l-a jignit, probabil că nu se mai gândeşte de mult la asta, în timp ce el a rămas blocat pe ceea ce i-a făcut respectiva persoană. Această perspectivă este cheia către creşterea unor copii care au o viziune pozitivă, dar obiectivă, asupra vieţii. Şi asta este ceea ce va duce la adevărata fericire în familie: Să ştii că indiferent ce se întâmplă, veţi putea face faţă împreună.

7 COMENTARII

  1. Artioclele din categoria parenting sunt foarte documentate si nu pot decat sa te felicit pentru toata aceasta munca grea pe care o faci, pentru ca aduci subiecte de actualitate pe blog si pentru ca ne inveti, zilnic, cate ceva. Azi este despre „sa fim mai buni”.

  2. Înainte să ne educăm copilul, trebuie să ne educăm pe noi. Nu putem să îi vindem copilului idei în care noi nu credem. El e un atent observator și își va da seama de ceea ce facem natural și de ceea ce facem că așa e bine.

  3. Sunt atat de mici si usor de influentat… ai impresia uneori ca nu te aud sau ca nu inteleg. Dar copiii inregistreaza apoi repeta tot!
    Ma amuza parintii care isi aud copiii injurand de exemplu apoi spun ups, dar nu l-am invatat noi asta. Nu, nu l-ai invatat tu. A invatat el privind la tine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Mesajul tau
Numele tau