Un studiu a arătat că cei mai mulţi părinţi cred că, deşi la vârste mici, copiii lor au capacitatea de a îşi controla emoţiile.
Uneori, când fetiţa mea de 3 ani are o criză de plâns şi urlă şi se dă în spectacol, rostogolindu-se pe jos şi repetă acelaşi şi acelaşi lucru, cum ar fi “Mai vleau păjitulăăăă!!”…mă uit la ea (exasperată) şi mă gândesc “Frate da de ce nu te potoleşti odată?”.
Mai târziu, după ce criza a trecut şi a încetat să se comporte de parcă ar fi fost exorcizată şi după ce mai că nu am făcut cinci tumbe ca să o împac, îmi aduc aminte “Stai, stai, stai, că are doar 3 ani…”. Şi se pare că nu doar eu am aşteptări prea mari de la copilul meu.
Un studiu a arătat că cei mai mulţi părinţi supraestimează abilităţile de autocontrol ale copiilor. Specialiştii spun că atunci când părinţii au aşteptări normale, proporţionale cu vârsta copiilor, dezvoltarea celor mici va fi una sănătoasă şi stresul va fi mult mai mic, atât de o parte cât şi de alta. Dacă un părinte crede că un copil este capabil să se controleze mai bine decât ar face-o chiar el însuşi, asta poate duce la frustrări şi la reacţii nepotrivite faţă de cel mic.
Hmm..mda sună cunoscut…
Alte rezultate ale studiului au arătat că:
56% din părinţi cred că cei mici îşi pot controla dorinţa de a face un lucru interzis înainte de 3 ani.
36% cred că sub vârsta de 2 ani copiii au acest tip de autocontrol.
43% au impresia că înainte de 2 ani copiii pot împărţi şi pot face schimb cu alţi copii.
24% consideră că bebeluşii de 1 an sau mai puţin, au abilitatea de a îşi controla emoţiile, cum ar fi să îşi înăbuşe tantrumurile atunci când sunt frustraţi.
42% dintre părinţi consideră că micuţii capătă până la doi ani respectiva abilitate.
Iată adevărul:
Autocontrolul începe să se dezvolte între vârsta de 3 ani jumate şi 4 ani şi durează aproape tot atât ca să fie utilizat în mod frecvent.
Abilitatea de a împărţi se dezvoltă între 3 şi 4 ani.
Tot specialiştii spun că primii ani de viaţă sunt pentru a învăţa copilul, nu pentru a îl pedepsi. Când părinţii au aşteptări realiste legate de abilităţile celor mici, ei pot ghida comportamentul acestora în moduri sensibile şi eficiente.
Studiul a mai arătat şi că mulţi părinţi se luptă cu faptul că nu au răbdare cu copiii lor, atunci când aceştia îşi pierd controlul şi nici ei ca adulţi de multe ori, nu îşi pot controla emoţiile când au de a face cu un copil necooperant.
Da, şi eu am trecut şi trec prin asta. La fel ca mulţi alţi părinţi care vor citi aceste rânduri. Însă nu îţi face griji, într-un final şi copiii noştri vor da dovadă de autocontrol…asta până când şi ei vor avea copii la rândul lor…!
