Diagnostic: Rană pe col ! Cât este de grav ?

Ţi se poate întâmpla ca, în urma unui control ginecologic de rutină sau a testului Babeş-Papanicolau, să afli de la medicul tău că ai o rană pe colul uterin. Este posibil să fii puţin sceptică când ţi se comunică asta, din simplul motiv că tu te simţi bine şi te ştii sănătoasă. Sau, la polul opus, să te îngrijorezi peste măsură, deoarece ai auzit nişte lucruri destul de înfricoşătoare despre rănile de pe col.

De aceea, cred că nu ţi-ar strica să cunoşti cât mai multe despre subiectul acesta, chiar dacă ţi se pare mai puţin interesant.

În linii mari, colul uterin sau cervixul este un mic segment din partea posterioară a uterului, cu formă de cilindru, şi se află în vagin. Mucoasa colului uterin este una foarte sensibilă, fiind permanent expusă schimbărilor hormonale, dar şi acţiunii nocive a unor bacterii, virusuri sau paraziţi.

Astfel, celulele care căptuşesc suprafaţa colului pot suferi, în timp, modificări, mai mari sau mai mici, cu potenţial de a evolua până la cancer, uneori fără simptome evidente. Nu înseamnă că dacă ai o rană pe col aceasta se va transforma în leziune de tip canceros, ci doar că ignorarea afecţiunilor colului uterin reprezintă un factor de risc semnificativ pentru a ajunge la un asemenea diagnostic de nedorit. Din aceste considerente, este bine să mergi regulat la control, să îţi faci testul Babeş-Papanicolau (voi mai vorbi despre el în articol) şi să nu amâni tratamentele indicate de medic.

Cervicita

Rana pe col este de fapt o leziune care apare în urma unei inflamaţii netratate sau tratate necorespunzător.

Prima fază a îmbolnăvirii colului este cervicita, acută sau cronică, o inflamaţie care poate să se dezvolte din cauze ce par destul de banale: tratament cu contraceptive, un contact sexual mai dur, folosirea excesivă a tampoanelor vaginale, contactarea unei ciuperci. Pe de altă parte, există şi factori de risc mai gravi precum contactarea unei boli cu transmitere sexuală ca gonoreea, Chlamydia sau infecţia cu HPV (Human Papillomavirus). Aşadar, deşi se tratează uşor, atunci când este ignorată, cervicita poate avea consecinţe serioase pornind de la dureri pelvine, secreţii vaginale abundente (uneori cu sânge), ori dismenoree până la avort spontan, infertilitate sau chiar cancer.

Leziunile precanceroase

Mult-temutul cancer de col uterin se instalează, cel mai adesea, după o perioadă de peste 10-20 de ani, uneori chiar mai mult, timp în care, la nivelul cervixului, au existat diverse anomalii celulare, cunoscute şi ca displazii.

Aceste anomalii, considerate precanceroase (deşi nu toate vor degenera în cancer) pot fi de tipul neoplaziei cervicale intraepiteliale (CIN), leziunii scuamoase intraepiteliale (SIL), cu variantele de grad scăzut (L-SIL) şi de grad înalt (H-SIL), sau neoplaziei glandulare intraepiteliale (CIGN). Vei mai întâlni termenii ASCUS, pentru modificări ale celulelor epiteliului scuamos sau AGC, pentru anomalii ale epiteliului glandular.

Dincolo de aceşti termeni complicaţi, înseamnă că, la un moment dat, din diverse cauze, în mucoasa colului s-au produs unele anomalii celulare. Dacă sunt depistate şi tratate la timp, ele au şanse mari să dea înapoi şi să nu se transforme niciodată în cancer,

Din păcate, deoarece sunt silenţioase, în lipsa testelor necesare – din care cel mai cunoscut şi uzual este testul Babeş-Papanicolau – leziunile precanceroase erodează lent, dar sigur cervixul uterin.

Cancerul cervical

Cancerul de col uterin (cervical) este scenariul cel mai rău al evoluţiei unei răni vechi de pe col. Nu voi intra prea mult în detalii privind această maladie, pentru că nu reprezintă subiectul principal al articolului.

Aş menţiona doar faptul că infectarea cu HPV se află la originea majorităţii tipurilor de cancer cervical, iar genotipurile HPV 16 şi 18 produc circa 70% dintre cancerele localizate la acest nivel.

Aş aminti mai aminti că România are cea mai mare rată a cancerului cervical şi cea mai mare mortalitate determinată de cancerul cervical din toată Europa. În fiecare an, peste 4.300 de românce sunt diagnosticate cu neoplasm cervical, în timp ce numărul de decese produse de această maladie depăşeşte 1.900 anual (estimări pentru 2012). Totodată, cancerul de col uterin este al doilea cel mai frecvent neoplasm întâlnit la femeile de 15-44 de ani şi al patrulea tip de cancer care produce cele mai multe decese la femeile din ţara noastră (sursa: Human Papillomavirus and Related Diseases Report – Romania – HPV Information Centre 15 decembrie 2016).

Posibile semne şi simptome

Tocmai aici este problema. Adesea, înainte ca leziunile să devină grave, nu apare nici un simptom alarmant. Este posibil că secreţia vaginală să fie schimbată, însă accest lucru poate însemna şi o vaginită sau unele dereglări hormonale. Uşoare sângerări între menstre te pot pune pe gânduri sau faptul că nu poţi rămâne însărcinată. Când intervin dureri pelvine şi/sau lombare, dureri şi sângerări în timpul actului sexual, menstre abundente, infecţia este deja avansată şi a trecut, de obicei, de col către anexele aparatului genital.

Factori de risc

În afară de infecţia cu virusul HPV, a cărui implicare în apariţia leziunilor de col este certă, se consideră că şi folosirea anticoncepţionalelor, pe o perioadă îndelungată (mai mare de 10 ani) este o cauză de luat în seamă.

De asemenea, conform mai multor studii, femeile fumătoare au un risc mai mare de a dezvolta leziuni de col, comparativ cu cele care nu au acest viciu.

Şi vârsta contează, fiind relevată o incidenţă semnificativă a cancerului de col în grupa de vârstă 40 – 50 ani, iar a leziunilor precanceroase, la femeile mai tinere, de 20 – 30 ani.

Investigaţii pentru sănătatea colului uterin

Cea mai accesibilă formă de verificare a stării cervixului este testul Babeş-Papanicolau, care constă în recoltarea şi analizarea unei probe de celule (frotiu) de pe suprafaţa colului uterin. Acesta permite atât descoperirea unor infecţii existente în zonă, cât şi detectarea de eventuale celule cervicale anormale sau neobişnuite.

În cazul în care testul relevă leziuni importante, medicul va cere investigaţii suplimentare precum:

• Colposcopia – o metodă optică de examinare a vaginului, a vulvei şi a colului uterin cu ajutorul colposcopului;
• Biospsia – preluarea unei probe de ţesut cervical pentru a se determina cu certitudine natura leziunii;

Mai nou, testul Babeş-Papanicolau poate fi completat de determinarea ADN a virusului HPV în celulele prelevate de pe colul uterin. Spre deosebire de mai vechea şi mai incerta testare a existenţei anticorpilor HPV, acest nou instrument de diagnostic ajută la evaluarea riscului de a dezvolta leziuni canceroase.

Variante de tratament

Tratamenul afecţiunilor colului uterin diferă în funcţie de cauzele şi gravitatea lor. Leziunile minore trebuie doar urmărite, în timp ce, pe măsura complicării diagnosticului, se poate trece la:

• Administrarea de antiinflamatoare, antibiotice şi diverse topice;
• Electrorezecţia cu ansa diatermică, mai pe scurt, metoda ERAD (pentru leziuni superficiale)
• Conizaţia – rezecţia unei porţiuni în formă de con din colul uterin (pentru leziuni profunde)

Se mai practică metode de tratament precum crioterapia, electrocauterizarea sau vaporizarea laser. În cazuri de displazii grave sau cancer se trece deja la amputaţie col, histerectomie, anexectomie bilaterală, anexectomie pelvică, însoţite sau nu de chimioterapie.

Prevenirea leziunilor prin vaccin

Din anul 2006, infecţiile cu HPV, care sunt la originea majorităţii leziunilor grave şi a cancerelor de col uterin, pot fi prevenite prin vaccinare. Începând de la vârsta de 9 ani şi până cel mai târziu la vârsta de 26 de ani, se pot administra două-trei doze de vaccin, atât la fete, cât şi la băieţi. Aceştia din urmă nu pot face cancer de col, dar pot dezvolta alte tipuri de neoplasme din cauza infectării cu HPV precum cel anal sau orofaringian. În plus, cei neimunizaţi contribuie la răspândirea virusului. În prezent, există trei variante de vaccin: bivalent (împotriva tulpinilor 16 şi 18)  – Cervarix, tetravalent (împotriva tulplinilor  6, 11, 16 şi 18) şi nanovalent Gardasil-9 (împotriva tulplinilor  6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 şi 58). Gardasil-9 are potenţialul de a preveni  90% dintre tipurile de neoplasm cervical, vulvar, vaginal şi anal.

M-am gândit să scriu despre acest subiect deoarece, în ultima vreme, au tot circulat ştiri impresionante despre îndrăgita actriţă de telenovele Edith Gonzales, diagnosticată anul trecut cu cancer cervical. Şi ea, ca şmulte alte sute de mii de femei din lumea întreagă, se luptă în prezent cu această boală, neştiind dacă va ieşi învingătoare.

Şi mai deprimant este faptul că, spre deosebire de alte cancere, care cu greu pot fi prevenite sau depistate din timp, neoplasmul cervical poate fi ţinut la distanţă. În afară de vaccinare (pe care, posibil, nu o vrea şi nu o poate face toată lumea), există testul Babeş-Papanicolau, testele de depistare a infecţiilor cu transmitere sexuală şi o multitudine de tratamente împotriva leziunilor precanceroase etc.

Şi totuşi, nu puţine femei preferă variantele „mie nu mi se poate întâmpla” sau „mai bine să nu ştiu dacă am ceva”, evitând medicul şi testele necesare. Păcat şi trist în acelaşi timp!