Stilul de parenting este esențial în dezvoltarea copilului și în evoluția lui ca adult. De asemenea, stilul pe care alege un părinte să îl folosească în creșterea copilului va influența și va determina tipul de relație care se va dezvolta între ei. Un stil de parenting se formează din credințele pe care le are părintele despre nevoile copilului său și cum pot fi acestea satisfăcute. Prin urmare, fiecare părinte va folosi e o abordare proprie în modul de creștere a copilului.
Există 4 stiluri de parenting. În general, părinții vor folosi o combinație din cele 4 stiluri, însă unul va fi predominant.
- Stilul autoritar
Părinții autoritari stabilesc reguli stricte și așteaptă să fie respecte fără nicio excepție. Atunci când copilul întreabă de ce trebuie să procedeze într-un fel anume i se dau răspunsuri de genul: “pentru că așa am spus eu” sau “fă cum am spus eu și nu comenta”. Nu i se dă un motiv pentru care trebuie să urmeze acea regulă și nu există loc pentru negociere. Părintele autoritar va folosi pedeapsa dacă regulile nu sunt respectate. Părinții cu stil autoritar nu își lasă copilul să gândească singur, neavând încredere în el. Copiii nu sunt implicați în procesul de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor. De regulă, acești părinți au așteptări irealiste de la copiii lor.
Copiii care sunt crescuți într-un stil autoritar au tendința de a respecta regulile în majoritatea timpului, sunt obedienți și au o stimă de sine scăzută. Uneori ei devin ostili și agresivi din cauza pedepselor primite. Ca adulți, vor fi fie autoritari, fie submisivi.
2. Stilul democratic
Părinții cu stil democratic stabilesc reguli, însă nu la fel de stricte precum cei cu stilul autoritar, ci reguli logice, bazate pe nevoile copilului. Ei oferă un motiv copilului pentru aplicarea unei reguli și sunt dispuși să ia în considerare ce simte acesta – sunt atenți la nevoile emoționale ale copilului lui. Atunci când copilul încalcă o regulă sunt discutate consecințele, astfel încât copiii pot învăța comportamente acceptabile.
Copiii crescuți în acest mod sunt echilibrați emoțional, autonomi, fericiți și au succes în viață. Sunt capabili să evalueze corect ricurile într-o situație și să ia decizii benefice. Ei devin adulți responsabili, cu o stimă de sine crescută și se simt în siguranță să-și exprime opiniile.
3. Stilul permisiv
Părinții permisivi nu oferă prea multă disciplină, sunt indulgenți, cu puține cerințe la adresa copilului. Nu exista de regulă consecințe atunci când copilul are un comportament inadecvat, având o atitudine de genul “copiii sunt copii”. Acești părinți adoptă mai degrabă rolul de prieten decât de părinte. Ei își încurajează copiii să discute cu ei problemele, însă nu îi descurajează atunci când nu se comporta adecvat.
Copiii care cresc cu acest fel de educație vor dezvolta probleme de comportament întrucât nu vor accepta autoritatea și regulile. Vor deveni adulți iresponsbili, egoiști, imaturi, cu o stimă de sine scăzută, cu probleme de relaționare și performanțe profesionale slabe.
4. Stilul neimplicat
Părinții cu stil de parenting neimplicat sunt neglijenți, nu oferă atenție, nu cer nimic și nu au așteptări, nu au o comunicare cu copilul lor. Foarte des acești părinți nu satisfac nevoile de bază ale copilului. De regulă la acest stil se încadrează părinții care au afecțiuni psihice, cei care suferă de dependențe de substanțe și alcool, cei care nu au niciun fel de cunoștinte despre creșterea și educarea unui copil sau cei care se simt copleșiți de problemele vieții. Părinții neimplicați nu știu mai nimic din ce se întâmplă în viața copilului lor.
Copiii crescuți de părinți neimplicați au o stimă de sine scăzută, performanțe școlare foarte slabe, dezechilibre psihice, probleme de relaționare, probleme cu legea și prezintă un risc crescut de dezvoltare a adicțiilor.
