Cum este privit autismul
Părinţii cu copii care suferă de autism şi au ajuns deja la vârsta şcolară, sunt conştienţi de simptomele autismului, ştiu cum să ajute şi pot să înţeleagă mai mult sau mai puţin disconfortul copilului. Cu toate acestea, uneori este destul de dificil de înţeles temerile, cauzele şi preferinţele copilului cu autism. De ce copilul vrea să poarte doar tricouri galbene? De ce nu a fost de acord să mănânce piure de cartofi ci doar banane? De ce este dispus să strea cu bunica sa atunci când vine îmbrăcată într-un costum bleumarin şi îi este frică de ea când vine îmbrăcată cu fusta în carouri? Hai să înţelegem modul în care vede lumea un om cu autism. În fiecare an ajung la vârstă matură, milioane de copii cu tulburări din spectrul autismului. Cine sunt ei? Cum este viaţa lor? Priveşte la lume prin ochii unui adult cu autism, pentru a avea o imagine exactă a autistului. Copiii autişti cresc şi devin adulţi cu autism, care au nevoi specifice şi de asemenea, simt nevoia să sprijine şi să aibă propria lor opinie.
Sunt autist
Sunt autist şi nu doar un adult cu autism. Acest lucru face parte din cine sunt eu. M-am născut aşa şi n-aş vrea să se schimbe nimic. Poţi accepta că autismul este o parte din mine şi mă poţi respecta ca pe oricare om cu gândurile, sentimentele şi talentele sale. Sunt un om ca toţi ceilalţi. Te rog să foloseşti termenul pe care îl prefer, pentru că nu folosesc un limbaj care sugerează că sufăr de o anumită boală nefericită.
Te rog, nu mă judeca!
Autismul – o variaţie neurologică şi nu o boală sau o tulburare mintală. Pentru mine autismul implică de multe ori diferenţele de comportament social şi abilităţi practice. Comportamentul meu şi stilul de învăţare pot fi diferite. Percepţia mea poate fi diferită. Pot să învăţ lumea să înţeleagă că lumea mea este la fel ca a lor, aşa cum fac cei mai mulţi oameni. Te rog nu mă judeca pentru diferenţele dintre noi.
Natura mea
Criteriul medical de diagnostic nu defineşte cine sunt şi ce pot face. M-am născut cu abilităţi şi dificultăţi unice, inclusiv cu autism, însă nimeni nu îmi poate spune cine sunt şi ce pot sau nu pot face. Nu mă duc la vindecător. Nimic nu pot schimba, iar în cazul în care o astfel de metodă ar fi existat, s-ar fi distrus complet natura mea. Am dreptul de a refuza tratamente îndoielnice şi riscante. Aceasta este viaţa mea şi nu vreau să mi se „repare” ceva ce voi credeţi că este „stricat”.
Fii pozitiv!
Am propria mea minte şi pot gândi pentru mine însumi. Ştiu ce vreau şi ce nu vreau. Concentrează-te pe aspectele pozitive ale autismului. Eu încerc să trăiesc cât mai bine posibil şi să obţin maximum în fiecare zi. Oamenii, vorbind negativ despre autism, se concentrează doar pe slăbiciunile nostre şi acest lucru este un stres emoţional puternic pentru mine şi pentru autişti în general. Nu trebuie să foloseşti un limbaj care sugerează că a fi autist este ceva foarte rău.
Eu gândesc logic
Sunt încântat să gândesc logic, iar acest lucru este unul dintre punctele mele forte. Pot să iau cuvintele literal şi să nu le tratez ca pe glume. Unii nu pot să mă înţeleagă, dacă ei nu înţeleg stilul meu logic. Cu toate acestea, am propriul meu simţ unic al umorului. Mi se pare că este greu să comunic cu ceilalţi. Dacă eu nu doresc să mă alătur unei situaţii sociale, este alegerea mea şi trebuie să evit situaţiile în care nu mă simt confortabil. Nu sunt nepoliticos, pur şi simplu pentru mine este mai bine să particip la dialog atunci când aleg eu şi nu atunci când sunt obligat să vorbesc.
Dacă ai în familia ta un adult cu autism, încearcă să găseşti informaţii şi să înveţi despre caracteristicile distinctive ale adulţilor cu autism. Unii dintre ei sunt căsătoriţi, lucrează, locuiesc singuri în timp ce alţii, sunt unici. Poţi arăta că oamenii cu autism au diferenţe neurologice ce au părţi pozitive şi nu doar negative.