Imediat după naştere te trezeşti cu o mulţime de sfaturi despre cum să îţi îngrijeşti copilul. Nu zic că e rău, deoarece, mai ales la primul copil, te vei simţi de multe ori depăşită de situaţie şi vei avea nevoie de îndrumare.
Dar când recomandările vin fără să fie solicitate sub forma „Vai! Nu i-ai dat sau nu i-ai făcut cutare? Păi să te învăţ eu! ” trebuie să fii foarte atentă. Uneori este mai bine să îţi urmezi instinctul de mamă decât să iei în seamă sfaturi care nu se potrivesc nevoilor copilului tău.
Deşi nu fac parte din rândul celor care îi desconsideră pe bătrâni, când vine vorba de îngrijirea copilului foarte mic, nu am multă încredere în recomandările persoanelor mai în vârstă. În majoritatea cazurilor acestea au rămas închistate în obiceiuri care, în ultimele decenii, s-au dovedit foarte nesănătoase pentru evoluţia bebeluşului.
1.Înfăşarea strânsă. Una dintre practicile greşite pe care foloseau bunicele şi străbunicele noastre este înfăşarea foarte fermă a copilului, care era legat peste scutece astfel încât să nu mişte mânuţele, dar mai ales picioruşele. Exista concepţia conform căreia, dacă vrei un copil cu picioare drepte, să îl ţii înfăşurat strâns în scutece. Am văzut modul acesta de înfăşare la verii mei mai mici, iar, după ce am născut, matuşa mea de peste 70 de ani, m-a certat în mai multe rânduri că nu îmi ţin copiii astfel. „Lasă-mă să ţi-i împachetez eu cum trebuie să nu iasă cu picioruşele strâmbe”, zicea când se uita la puii mei îmbrăcaţi în hăinuţe lejere, iar vara doar cu body şi pampers.
În prezent se ştie că oasele şoldului copilului pot fi afectate serios din cauza acestei strânsori, pentru că articulaţiile şi ligamentele sunt în formare. Cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru bebeluşul tău este să îl laşi cât mai lejer, fără să îi forţezi picioruşele în poziţii nefireşti. Inclusiv la ecografia de şold pe care am făcut-o preventiv bebeluşilor (se impune la copiii născuţi prematur), medicii ne-au spus să lăsăm copii să stea cu picioarele cât mai depărtate (gen broscuţă) pentru ca oasele să se sudeze în poziţia corectă.
2.Ungerea cu ulei de floarea soarelui fiert în ibric. Aceasta este alt obicei din categoria „oldies, but not goldies”. Copilului i se făcea baie şi era „tras” (masat) cu ulei din cap până în picioare. Şi nu cu orice ulei, ci cu cel din acelaşi soi cu care se prăjea puiul la ceaun sau se călea ceapa. Mai mult, era un pic înfierbântat, dacă nu fiert, ca să fie tacâmul complet… Astăzi se ştie cât de nociv este uleiul de floarea soarelui adus la temperaturi înalte chiar şi pentru gătit, darămite să fie pus pe pielea delicată şi sensibilă a unui nou-născut. Nu sunt o adeptă nici a noilor uleiuri pentru bebeluşi, majoritatea pline de chimicale. Cine vrea să îşi ungă pruncul după băiţă are, cred, acum destule variante sănătoase, precum uleiul de cocos sau de migdale, dar sunt multe altele.
3.Folosirea pudrei de talc. Cred că multe mămici îşi aduc aminte de la mame şi bunici de utilizarea frecventă a pudrei de talc ca remediu în foarte multe iritaţii, inclusiv la copiii mici. Cercetările din ultimele decenii au pus sub semnul întrebării siguranţa folosirii pudrei de talc. Conform mai multor studii, talcul ar putea fi la orginea unor boli grave, inclusiv a unor forme de cancer. Chiar şi inhalarea sa accidentală ar prezenta riscul unor alergii serioase, ducând la inflamarea căilor respiratorii şi chiar la pneumonie. Cauza acestor suspiciuni este legată atât de originea, cât şi de compoziţia pudrei de talc. Extras din anumite roci, talcul este un mineral natural compus din magneziu, siliciu, oxigen și hidrogen. Reputaţia sa proastă provine de la silicatul de magneziu (substanţă care intră şi în compoziţia azbestului, dovedit cancerigen), dar şi de existenţa talcului în natură foarte aproape de azbest, ceea ce poate favoriza contaminarea acestuia. Anumite tipuri de talc conţin chiar fibre sau structuri de azbest. Indiferent dacă aceste studii sunt sau nu certe, este mai bine să eviţi să aplici talc pe pielea bebeluşului tău, mai ales că acum sunt atâtea alternative.
4.Diversificarea de la două-trei luni. Această este o problemă extrem de importantă, deoarece greşelile din alimentaţia bebeluşului pot avea efecte foarte grave. A se vedea cazurile de Sindrom Hemolitic Uremic de anul trecut, care au dus la pierderea vieţii mai multor bebeluşi sau copii diversificaţi prematur sau necorespunzător. Dacă îţi aminteşti cazul pruncului de şase luni hrănit cu sarmale din carne de porc… Este adevărat că acolo a fost incriminat E-coli, iar cauza acelor tragedii nu a fost stabilită cu certitudine. Nu poţi trece însă cu vederea faptul că problemele apăruseră la copii mici diversificaţi destul de discutabil, după cum arătase ancheta medicilor.
Foarte des vei primi sfatul de a-i da bebeluşului tău mâncărică de la numai câteva luniţe. Însă rareori va veni acest sfat din partea unor persoane specializate. Organizaţia Mondială a Sănătaţii, diverse asociaţii medicale internaţionale şi numeroşi pediatri recomandă începerea diverificării după vârsta de şase luni. Cercetările de până acum au arătat că nu există niciun beneficiu real pentru nou-născuţii mai mici de această vârstă să aibă în alimentaţie şi alt tip de hrană în afară de lapte. Doar două argumente vreau să îţi mai dau: unul de ordin ştiinţific – înainte de şase luni bebe nu are funcţiile enzimatice suficient de dezvoltate; şi unul de bun simţ – ca să mănânce alimente solide trebuie să poată sta în şezut măcar sprijinit, iar acest lucru nu îl poate face aşa de devreme.
5.Hrănirea cu lapte de vacă în loc de lapte de la sân sau formulă. Un subiect foarte dezbătut, cu opinii extrem de diverse, dar, pentru cine are urechi să audă, lucrurile sunt clare. După cum ironic, dar tranşant, se exprimă unii doctori – laptele de vacă este pentru viţei, nu pentru puii de om. Da, ştiu, la ţară, femeile care nu pot alăpta le dau pruncilor lapte de la văcuţa din curte sau de la cea a vecinilor. Ori nu au bani de formula de lapte, ori o consideră un pericol pentru copilaşi, pentru că „ce poate fi mai bun decât laptele proaspăt muls”, nu-i aşa? Ei bine, nu prea este aşa.
Ce riscuri să menţionăm mai întâi? Cele de alergii, de hipovitaminoze (laptele de vacă are conţinut redus de vitamina C, D şi E), de anemie (are şi conţinut redus de fier), de suprasolicitare a funcţiilor renală şi hepatică, din cauza concentraţiei mari de proteine şi săruri minerale, de sângerări oculte (potrivit unor studii, apar la circa 40% dintre sugarii sub un an hrăniţi cu lapte de vacă), de declanşare a diabetului insulino-dependent? Şi lista poate continua… Din aceste considerente, este bine ca, abia după vârsta de opt luni, să începi să îi oferi alimente pe bază de lapte de vacă, precum iaurtul sau brânza dulce. După vârsta de un an, poţi folosi laptele de vacă pentru prepararea unor feluri de mâncare ca orez cu lapte, griş cu lapte, diverse budinci etc.. După vârsta de doi ani, poate bea laptele ca atare, dar în porţii mici. Acum rămâne la latitudinea ta să alegi ce crezi că este mai bine pentru copilul tău.
6.Îndoparea cu pâine. Pâinică în iaurt, pâinică în ciorbiţă, pâinică în orice, ca să îi ţină de foame, de la vârste foarte fragede. Iată un obicei practicat la greu, mai ales în mediul rural. Este adevărat, uneori din cauza sărăciei şi a imposibilităţii de a sătura multitudinea de copii. Dar eu cunosc destule cazuri care nu au legătură cu acest lucru, ci doar cu faptul că aşa au făcut femeile pe vremuri, iar argumentul suprem este: „Iată ce mari au crescut copiii!”. Predecesoarele noastre au însă circumstanţe atenuante: lumea era mult mai săracă înainte şi aproape complet lipsită de informare, nu mai spun de asistenţă medicală.
În zilele noastre, se ştie că glutenul din grâu are cel mai mare potenţial alergen dintre toate cerealele. De aceea, este bine ca produsele din grâu să fie introduse cât mai târziu. Părerile sunt multe în această privinţă, dar, în general, se recomandă introducerea grâului după vârsta de un an şi după testarea altor cereale precum orez, ovaz sau mei. Totodată, trebuie să fii atentă la cantitatea de pâine oferită micuţului tău, mai ales că, la această vârstă, scopul major nu este să îi umpli burta, ci să îi oferi nutrienţi cât mai variaţi pentru o dezvoltare armonioasă. În plus, dacă îi dai alimente bazate pe cereale, cartofi, paste făinoase sau orez, ai grijă să micşorezi din porţia de pâine pe ziua respectivă.
Eu am selectat doar câteva dintre greşelile perpetuate de la generaţie la generaţie în creşterea copiilor mici de la noi, dar ele sunt mult mai multe. Fii aşadar mai selectivă când cauţi un sfat în această privinţă. Se spune că bebeluşii sunt foarte rezistenţi, însă pot fi şi extrem de vulnerabili. Ca mamică, ai datoria să îi oferi cea mai bună îngrijire copilului tău, iar acest lucru nu depinde doar de posibilităţile materiale, ci şi de corecta informare.
